certitudine…

…fără alternativă…

Acolo unde există certitudine …nu există alternativă.

Acolo unde există alternativa…există şi nefericire.

Taci. Tacând, vei şti ce să faci…

(dintr-un film, oarecare)

E noapte. E târziu. Ochii îmi sunt aproape plumbuiţi. Aleg, alergând printre canalele tivi-ului în căutare. Aici nu, căci dacă…, mă prinde şi n-am să mai adorm. Aici nu, căci dacă…, o singură secvenţă va fi suficientă ca să-mi alunge somnul…Mă opresc. Am ales. Acţiune alungită în patetism. Imagine schimbată. Apare un… Vorbeşte. Spune. M-am ridicat în capul oaselor. Cuvintele pe albastru, m-au izbit cu adevărul lor simplu. Am căutat cu înfrigurare un ceva de scris să le pun pe-o bucată de hârtie…îmi era teamă că noaptea îmi va fura din memorie şi-o va duce în vise de neamintit. Am găsit. Le înşirui, în semiîntunericul imaginilor de televizor, dar nici acum teama nu m-a părăsit…Dacă  mâine, n-am să mai înţeleg ce-am scris? Adorm cu neliniştea în suflet, dimineaţa însă, îl locul ei găsesc cuvintele…pe care, le trec repede pe curat.

De la banalitatea alegerii de pe un raft cu borcane/pet/, de acelaşi fel, cu aceeaşi marfă inside, siglă şi firmă, până la alegerea dintre alternativele canalelor de televizor. Se răsfrâng, la fiece clipă şi în orice sferă, numai alternative egale cu certitudini. În oriunde şi-n orice. Totul se rezumă la timp…Mai devreme sau mai târziu.

De la alternativa jumătăţilor de măsură…până la certitudinea nepăsării…

De la alternativa  apropierii…până la certitudinea trădării…

De la alternativa altruismului…până la certitudinea egocentrismului/vanităţii…

De la alternativa adevărului…până la certitudinea (cel puţin a) minciunii prin omisiune…

De la  alternativa iubirilor multiple…pâna la certitudinea singurătăţii…

De la alternativa interesului…până la certitudinea banalizării prin plictiseală…

De la alternativa libertăţii…până la certitudinea supunerii…

De la alternativa construcţiei…până la certitudinea ruinelor….

De la alternativa succesului…până la certitudinea efemerului…

Dela alternativa profunzimii…până la certitudinea superficialităţii…

De la alternativa imaginii…pănă la certitudinea golului…

De la alternativa prieteniei…până la certitudinea dezamăgirii…

De la alternativa frumuseţii…până la certitudinea ridurilor…

De la alternativa acumulării de cunoştiinţe…până la certitudinea cunoaşterii a şi mai puţin…

De la alternativa urcuşului…până la certitudinea coborâşului…

…

…

De la alternativa realului…până la certitudinea scenariului circumstanţial şi ireal…

De la alternativa fericirii…până la certitudinea nefericirii…

De la alternativa vieţii…până la certitudinea morţii…

Între ele doar speranţa ce dă voluptos cu mâna la o parte orice urmă a cerebralului prea timpuriu…

Certitudinile nu încep ele niciodată… avem mereu, mai întâi, alternative…iar tăcerea, e doar aparentă…controlăm acerb zbaterea, ascunsă bine după paravanul de hârtie străvezie…

Bună dimineaţa!

gând verde…

…cu soare…

…şi papuci îngropaţi în scoicile sfărmate…

…ale zilelor de mâine, care se vor face ieri…într-un continuu…

Bună dimineaţa!

au început…

..iarăşi dimineţile ce se sparg în figuri…

Somnoroase, ameţitoare sub apa fierbinte ce curge din pălăria fermecată, cu cafea lângă tastatură, cu adrenalina drumului şi înjurăturile de rigoare printre dinţi…Între ele nişte căutări şi drumuri citite, până la Starsgates, Nuclearr şi încă câţiva, pe care-i văd dimineţile cum trec prin prin faţa “casei mele.” Atâta e timp, atâta mă uit. Mă îmbrac în tăcere, Pusi mă aşteaptă mai puţin tăcândă, ea-şi vrea porţia de dimineaţa şi-o strigă în felul ei, căci aşa am încurajat-o…Fumul de ţigară pluteşte în sufragerie, eu îmi pieptăn părul agale, îl calc cu placa, îl parfumez şi mă gândesc că ar fi fost bine să-mi fi luat şi…din dormitor…acum e prea târziu, uşa am închis-o, de dincolo de ea, doar nişte sforăituri monotone se mai aud…Îmbrac rochia  de pe fotoliu, n-o dezamăgesc  în aşteptarea ei. E cealaltă. Se aşează pe mine, după croială şi ea coincide cu trupul meu. Îmi dă o stare de bine. O plac şi mă place. Creionul de ochi se încăpăţânează să fie bont, marginile zgârie, ascuţitoarea îşi face treaba…Culoare…Întind colossal aripile genelor. Le pun să fâlfâie şi ele se  agită corespunzător…Fermoarul cizmelor  zipăie ca de obicei…Aproape gata…Mai am o gură de cafea…un copil de trezit…

E 7…azi, e altfel un pic decât ieri. Pe hol sar cangurii…vorbesc franceza şi se agită…sigur, nu se îmbracă în uniformă, preferă hanoracul cel nou…Cum mi-aş fi închipuit un cangur fără de Fox îmblănit la glugă?  Neeeee, n-ar mai fi ştiut unde e accentul…

O revenire la o altă normalitate…

Bună dimineaţa!

căci Congo…

..nu-i aşa departe…

Cu protecţie privim ce e în jurul nostru, uneori prin, alteori emanând, dar de fiecare dată o privire sigur înseamnă ceva. Priviri pentru cei de pe stradă, ori pentru cei de aproape şi foarte aproape. Fiecare însă,  înseamnă interes sau nu. Înseamnă bucurie ori tristeţe. Tristeţe din interior sau tristeţea gri înconjurătoare, banală şi obositoare.

Ne trezim adesea din standby-ul privirii când de dincolo răspunsul ucide monotonia obişnuinţei. Aşa suntem. Plictisiţi. Şi împovăraţi spre aplecare, de propria privire. Şi când altceva se întâmplă, ca un vulcan întrebările cu “de ce” năvălesc spre interiorul împietrit, urmate, uneori, de constatarea în care cel mai adesea ne place să credem: “şi eu credeam că este bine”… Nedumerire, bulversare, furie…stări…până la resemnare. Toate însă sunt cel mai adesea măsurate de neputinţă sau nevoinţă ca o stare de bine în care ne afundăm adesea. Lângă, se produc tragedii, se schimbă oameni, destine, se strigă singurătăţi ori iubiri împărăşite or ne.

Căutăm adesea răspunsuri şi pe ele tot atât cât ne permitem să nu ne sfâşiem interiorul comodităţii… E cald şi bine. O să fiu mai… Data viitoare, promit…Trece, o să treacă…în urmă pentru unii rămâne cel mult un regret, pe care cu buretele timpului, îl şterge şi pe el…trecându-l la absenţă…Pentru alţii…se nasc /mor… vise ori speranţe…învăluite în aparenţă…

Şi, unde zici că s-a întâmplat? În Congo…hmm…după departarea în care ne-am îndepărtat…

Bună dimineaţa!

Si spirale pentru Feeria

today…

…the last day in paradise…adică, ultima zi de concediu…

Marele X

Mă întorc de mâine la ceea ce se vede…adică trafic şi nebunia pe stradă şi din birouri. Mă bucur atât de intens şi imens…nup, nu dau din coadă…

Nici acasă pe post de casnică nu mă coafează, asta e clar după impulsurile pe care le-am avut să ies din casă, din lecţii, din bucătărie, din Domestos şi Cif, dar nici cele 8 spre 10 ore de muncă la un job nu sunt pentru…Hmmm, o zi de muncă de 5 ore …cred c-ar merge, de-ar ajunge.

Feeria, o fi acelaşi X?

Bună dimineaţa!

beeep…

…şi…beeeep….

Prima oară…

Sună telefonul, îl aud…sau mi se pare…un singur beeep…mă uit…mda…un număr nerecunoscut nici de mine şi nici de telefon…

A doua oară…la juma’ de ceas…

Sună telefonul, tot un singur beeeeep…n-apuc să răspund…închide…acelaşi număr…hmmm, tentaţia mare…mă gândesc pe rând la toţi/toate mai în cofă cu mălaiul…Mă abţin şi ţin telefonul în mână…mă plictisesc…nu mai sună…

A treia oară, a patra oară, a n-şpea oară…silent, a scris pe telefonul meu, cu tot cu trompeţica tăiată şi afişată…

Seara târziu vine şi smeseul…alizeul : “dami macar nr de tel de la o prietena dea ta…”

Bună dimineaţa!

m-am simţit…

…iarăşi copil…

Îmi aduc aminte când eram mică şi primeam vreo pereche nouă de pantofi/sandale/cizmuliţe/botoşei (ah, m-ai ţineţi minte botoşeii ăia de pâslă, cu cataramă…???), nu putea niciunul să mă mai descalţe de ei/ele!!! Plânsete, ţipete, jale mare…şi deci şi prin urmare, era musai să mă lase să dorm cu noile încălţări! Şi acum mai încă imaginea unor pantofiori de lac negru pe care nu am vrut să-i mai descalţ două zile, chit că pentru asta am stat numai în casă!

De atunci au trecut câţiva zeci de ani…şi cu cât timpul s-a scurs cu atât mi s-a părut comportamentul mai absurd, cu toate că pasiunea pentru pantofi mi-am păstrat-o…

Ieri seară, cum fiecare dintre noi şi-a ales să-şi cumpere câte ceva de ziua lui, eu mi-am ales o rochiţă, grena, simplă şi de toată ziua şi pentru prima dată după atâţia ani, zâmbind, mi-am surprins gândul din gândul meu…să dorm în ea…

Bună dimineaţa!