…nici vorbă de recenzie! Despre cartea cu Ruj, că despre ce altceva?
Titulul şi culoarea rujului au fost cele care m-au atras, a avut dreptate Parsiimpar, abia acasă am văzut şi cine-i autorul. După ce m-am dumirit cu ajutorul Danei şi a lui Lori, cum ca nu-i aceiaşi persoana pe care o vizualizasem mental, m-am mai liniştit.
A început cu stângul, m-am încăpăţânat s-o duc la bun sfârşit, crezând că undeva o să-l găsesc şi pe dreptul…numa’ vagi urme, ş-atât! M-am străduit din răsputeri s-o lecturez…naiba ştie ce-a fost în capul editorului când a lansat-o pe piaţă cu litere răsucite şi strânse de parca erau în horă şi li se învârteau rochiţele…Aşa cum îi spuneam lui Vania…am alternat 30 de pagini citite cu un somn de o oră juma’…şi am constatat ajungând la pagina 111 că de fapt mai aveam până la 152… nah, că prididi…chiar dacă se lăsă de seară…
A doua chestiune care m-a iritat a fost că subiectul soţie versus amantă, a durat fix până la pagina 43…de acolo însă au fost lecţii de convieţiuire. Am aşteptat citind să revină la subiectul titlului, aşteptare ce s-a finalizat la pag 152 cu Drepturile de autor aparţin…adică vestitul Canci!
Dacă ar fi să descriu primele 43 de pagini le-aş descrie simplu:
1. amantele nu sunt altceva decat soţii nelegitime pentru societate(aia cu norme şi reguli) şi femei avute-dovezi de bărbăţie, în limbaj clasic al masculilor;
2. stabilitatea este pentru femei, fie ele şi amante(chiar dacă iniţial ştiu că e doar o aventură), pentru bărbaţi, e competiţia cu ceilalţi masculi ai planetei evident, balaurii genetici, chestiune de necontrolat;
3. o amantă oferă totul lui necondiţionat, un soi de servilism, pe termen scurt(fie că e vorba de o sesiune de lucru, fie că e vorba de relaţia în sine), o soţie lucrează sub legitimitate, ceea ce-i permite să mai şi refuze sau să accepte condiţionat de reciprocitate. Oricum ar fi, ambele stau în echilibrul precar al vânătorului sădit adânc şi ancestral, adică, oricând pot fi tricotate de o alta, o chestiune de noroc!;
4. cu cât se ţine un bărbat în instabilitate…cu atât stabilitatea femeii de lângă el, este mai mare;
5. bre, dacă nu cerem ce vrem, dacă nu ne iubim noi pe noi mai mult decât orice, dacă nu cerem de la clipă nu tot, dar cel mai mult, nimic şi nimeni n-o va face! La naiba cu dropul de sare!
În rest, e adevărat, în dragoste şi în război, orice e permis! Chiar dacă pentru asta înseamnă să-i scoţi cei doi ochi ai amantei!
Restul cărţii…abureală curată…
Bună dimineaţa!
PS : Sorin cel mai Normal, unde e blogul tau?????????
