luați…
30 Ian 2012 26 comentarii
…de mâncați! Goji. The last goji.
Oricât de prețioase(și pretențioase) ar fi, tot a boabe de șobolani, îmi dă!
Puse pe masă- parcă-ar fi ultima masă!- nu prea îți vine să te gândești mai deloc la beta-caroten și imunitate. Nope, nici la antioxidanți sau efectul lor anti-o grămadă. Pe bune, termenul de curativ -la cum arată(fie, și la ce gust au!)- chiar li se potrivește. Te lecuiește de tot și de toate!
Of course!
ps. nu se vede în poze, da’ precis printr-un colț, marmota învelea ciocolata!
- – - – - – - -
IV…
29 Ian 2012 16 comentarii
…și-o lună din an trecută. Da, da, și din…cu fiecare zi…
- – - – - – - -
desktop…
28 Ian 2012 38 comentarii
in De rasul curcii, Dincolo de gard
…de Ana lu’ Manole.
Leapșa primită mai întâi de la Ciprian și mai apoi de la Doru. Cum arată desktop-ul meu. Hmmm…Păi, cum să spun, fiind o Ană, nah, e după anotimpurile sufletului. De visare, de amor, de caterincă, de apatie ! Mulțumiți? 
- – - – - – - -
- – - – - – - -
- – - – - – - -
- – - – - – - -
Luna, Mădălina, Colțul cu muzică
- – - – -
UPDATE: Dagatha, ia-o!
troieni…
27 Ian 2012 24 comentarii
…troieni…troieni.
Am lopăţit mai toată ziua de ieri. Degeaba, s-ar putea spune. Acolo unde nu-mi aducea plugul altă zăpada înapoi, o aducea viscolul. Un fel de munca în zadar. După prima şarjă de lopăţit, aveam să constat că nu-i deloc în zadar. Aerul, efortul fizic, albul imaculat mi-au pătruns toţi porii. Starea de foarte bine. De linişte împletită cu oboseală. Între reprize am vizionat filme. Pe net. Grozav. E linişte. Fără jumătăţi de măsură.
- – - – - -
Elena, Doru, Colţul cu muzică, Luna, Teo
zăpada inimilor…
26 Ian 2012 16 comentarii
…noastre.
Prețul ”corect” include pierderile colaterale și
disponibilitatea de a face orice pentru victorie/succes
…sau reușită…
De dimineață, pe un post oarecare, anunțurile de Apocalipsă de pe diferitele DN-uri, m-au pus pe gânduri. Tendențioase știri sau realitate?
Ierni au mai fost și or să mai fie(căci doar nu suntem țara ecuatorială!) însă, le-am făcut față. Într-o oră, două, zece. Dar nu ca acum, au trecut 12 ore și nimic marcant/vital nu s-a întâmplat. M-am întrebat dacă e vorba de incapabilitatea de a face față sau de o ”lălăire” cu bună știință. Și, ca din elicopter, am privit situația și actorii acestei scene. Prestatorii-oameni și utilaje, victimele rămase pe drum, vremea.
Prestatorii(nu contează nici ai cui și nici de care culoare) ori nu au suficienți oameni, ori insuficiente(sau neadaptate) utilaje, ori ”împing” disperarea. Poate fi doar una cauza sau pot fi toate trei. Dar, oare contează?! Pentru cei rămași acolo, dincolo de ”învățătura de minte” că au încumetat să plece și probabil cu mașinile neechipate, cum s-o vedea oare? Oi negre sunt în orice familie.
N-avem drept de Dumnezeu.
M-am lopățit și ieri și azi. Altădată, strada vuia de scrâșnetul zăpezii înghesuită în lopeți.Și de râsetele noastre. Prinvind datoria din unghiul omeniei. Ieri, eu și încă vreo trei vecini. Ne-am salutat și ne-am văzut de treabă cu mâinile încleștate pe lopeți și scoțând aburi ca niște locomotive. În dimineața asta, a fost la fel.
Vremea continuă să ne arate că e iarnă. Aceea și iarnă pe care o știm dintotdeauna. Nici mai rea și nici mai bună pe care toți o așteptam încă din noiembrie dar care ne-a lăsat în pace până acum suficient timp, din păcate, să ne obișnuim și să credem în ne-puterea ei de a mai reveni.
Ne regăsim între două vorbe: scopul scuză mjloacele și muiați-s posmagii. Trist.
A nins prea multă vreme în suflete. A bătut prea mult Crivăț și a pietrificat în sloi, inimile noastre. Avem înfățișări de Oameni dar nu ne comportăm demult așa. Am eșuat în valori egocentrice și nemernicii imorale. Fără solidaritate, fără toleranță, fără spirit civic de orice fel. Cutii goale, ambalate frumos. Din participativi, ne-am transformat în niște spectatori ai propriilor vieți cu orice preț, chiar fie și al ei.
Și, din nefericire, nu vom avea onoarea să murim la datoria de a fi OM.
- – - – - – -
Mădalina, Elena, Luna, Dana, Teo, Colțul cu muzică
