Ce nu-mi place.

Nu-mi plac proştii care utilizează cuvinte (multe, în general) şi habar n-au ce spun.

Nu-mi plac cei care nu au bunul simţ să nu mai spună nimic (să se oprească la timp) şi încep să se răţoie la tine.

Nu-mi plac cei care, în necunoştinţă de cauză, îşi dau cu părerea.

Nu-mi plac cei care nu ştiu să spună:  nu ştiu.Nu-mi plac cei care nu ştiu să spună : am greşit.

Nu-mi plac cei care spun : Dacă faci aşa şi se întâmplă ceva rău, e numai responsabilitatea ta!Nu-mi plac femeile îngălate, date cu parfum ieftin şi miros de tocăniţă-n păr.

Nu-mi plac bărbaţii rânjiţi şi care-ţi spun că nu ştii ce pierzi!

Nu-mi place să aud nu se poate.Nu-mi plac întrebările tâmpite.

De genul :   Ce faceţi voi aici ?     Auzi, tu-ţi mai iubeşti soţul ? Soţul tău a plecat în delegaţie cu X, nu-ţi e frică ? ( cu varianta, imbecilă : îl laşi ?)      După o mojicie cruntă : Hai tu, chiar te-ai supărat ? Auzi, tu mai lucrezi ceva ? – şi tu eşti într-un morman de hârtii. Eu sunt cea mai bună prietenă a ta! Sunt singura care nu-ţi va lua bărbatul, că nu e genul meu!

Nu-mi plac cei cu tupeu .

Nu-mi place vulgaritatea.

Nu-mi place snobismul.

Nu-mi place să pierd timpul.

Nu-mi place să mă duci cu zăhărelul.

Nu-mi place minciuna.

Şi asta la prima strigare. Listă deschisă.