Sunt în sufragerie. Cu amândoi. Da. Cu a mea şi al lor. Încerc să facem lecţii…adică tema la matematică… A mea nu a făcut nimic din temă. Al lor, mai are 2 probleme.
Şi Doamne ce mai râd…Şi mai chiţăie…A mea râde pe înfundate… Al lor se ridică din când în când în picioare şi zice: Mie îmi plac cerealele! apoi se aşează, calculează ceva cu glas tare şi o ia de la capăt…
Amândoi râgîie. Şi iară râd….Şi râd…
Câte probleme sunt? 5. Nu-i aşa că nu vi se par multe? Şi totuşi… A mea pleacă la ea în cameră, că aici nu poate…Al lor se suie pe scaun cu picioarele şi stă chircit şi scrie…
A mea dă o tură pe lângă mine şi mă întreabă: Mami, pot să fac numai două? Îi răspund, calm ţuguindu-mi buzele: NU! iar pleacă…
Al lor desenează o budă…da, cu tot cu capac…
A mea face iar o tură…nu are gumă…
Evident că nu ştiu nici cum se termină şi nici când… 
A, deci a ta si-a gasit stiloul, sa inteleg. Al lor, nu numai ca are stilou, dar si chef de desenat. Asta zic si eu viata palpitanta. Cel putin, al lor, se va duce acasa cu temele facute. Dar am si eu o intrebare, decenta as spune, ce fac la after school? Nu de alta, dar mi se pare mie ca dati niste bani degeaba.
Mai rabda.
Si nu se va termina decat peste vreo 10 ani, asa
Scrie, Manole, scrie … Fiecare zi să o pui pe răboj.
Că peste 10 ani (când zice Oana că se termină) să te găsească viitorul pregătită. Pentru o “a mea” sau “al meu” mic-mic.
Punct şi de la capăt. Adică.
Cum îi zice? Nepoată? Nepot? Cam aşa ceva …
Si cand va face rost de guma, o sa i se faca sete. Si dupa ce va bea apa o sa vrea la buda desenata de al lor. Si dupa ce va face si vizita cuvenita va dori sa vada daca totu’ e bine-n gradinuta. Si desigur ca intre toate aceste activitati se va uita de sute de ori la mama rabdatoare care insa ii va raspunde neinduplecata -tuguindu-si buzele- NU!
-daca s-ar putea surprinde acele sclipiri din ochi , cand mama “negociaza” ceva cu copilul
-cum ai descris scena gandul m-a dus la un viitor “posibil”
_fetita facand ture pe o pista de raliu de formula 1
_baietasul- la propria expozitie de pictura neosuprarealista
…A voastră… Al nostru… Mie-mi spui?! 3 x
Aduceti-i la mine
Sau, mai bine spus, lasati copiii sa vina la mine. Cumva, nu stiu cum, pe mine ma asculta toti. SI nu tip niciodata, nu ma enervez, nu nimic. Pur si simplu ei ma asculta. Deci…
Oana nu ţipă, nu. Merlin … da. Cred …
Merline, stai … nu … măi …
REZULTAT: al lor, a facut tema la mate, dar n-a invatat poezia de cu o zi inainte…
a mea,a facut si ea tema la mate, a invatat poezia atunci cand trebuia…dar nu si-a facut tema la romana cu o zi inainte…
cum o dai tot nu-i bine…
Lăsaţi, lăsaţi… de ce trebuie să ştie copiii poezia când mămicile o învaţă atât de repede? O ştie cineva din familie? O ştie! Deci toată lumea… prin reprezentanţi!
Mana: şi uite aşa ne-am ajuns…! Suntem reprezentanţi? Suntem!
Da, zic eu, cred că nu ne-am orientat …
Las’ ca duminica seara imi invat eu lectiile la religie si istorie
victor: se poate sa ne reprezinti si pe noi? ca nu suparam!!! asa cum zice Mana, la poezie!
Bine ai venit!