Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face!…ohoho, ce-am mai auzit expresia asta şi ohoo ce-am mai folosit-o ca să le arătăm altora copacii din ochi, fără însă să vedem propriile bârne din proprii ochi! Expresia asta sau aia cu pietrele…
De multe ori, aflându-ne în faţa unei situaţii sau în faţă unei (unor) persoane, ne grăbim să judecăm şi nu de puţine ori să tragem şi concluzii pe care să le şi exprimăm, din păcate. Dincolo de latura spirituală, adică cine sunt eu să judec?, ar mai fi una de bun simţ, în care să căutăm în amintirile noastre apropiate sau depărtate, dacă şi noi n-am făcut la fel, cândva.
Spuneam că de cele mai multe ori le şi exprimăm, din păcate. Ar fi mai simplu şi mai corect să ne oprim doar, la stadiul de gândire, apoi să ne luăm fiecare la cercetat.
Şi dacă, cercetat, de tine însuţi, fără de frică şi fără de minciună, nu ai găsit ce în faţa ta se derulează, ai dreptul să surâzi şi doar dacă ai dreptul, să judeci.
*************************************
Viaţa ne pune în diverse ipostaze. Unele dorite şi unele nedorite. Din cele nedorite, numai conjunctura, karma, Dumnezeu te poate scăpa.
Ipostaze dorite. Adică cele după care alergi, te zbaţi, dai tot ce ai sau ce eşti dispus să rişti, de dragul acelei situaţii. Obţii ce ţi-ai dorit. Pentru o secundă e glorie, efemeră pentru următoarea secundă. Pe principiul ” ai grijă ce-ţi doreşti”, ar fi trebuit să cântăreşti dacă acel lucru dorit ţi se potriveşte, te onorează şi tu la rândul tău poţi onora prin tine însuţi menţinând şi menţinându-te la anumit nivel.
Dacă judecata asta n-o faci, atunci eşti încă un ratat/ratată efemer/efemeră. Şi atunci nu eşti pregătit nici pentru pietrele ce-ţi vor cădea în cap, nici pentru cârma ce trebuie s-o ţii.
************************************
Superficialitatea este o caracteristică umană. Nu un fel de a fi.
Oare nu suntem un popor de superficiali de ni se intampla numai minuni?Buna postare,fata tati. tata Borgo.
Sunt recunoscator pentru orice ganduri care ma pun pe ganduri. O fac si din proprie initiativa(cazutul pe ganduri, la asta ma refer) dar ajuta sa imi mai aminteasca si altii, imi pare ca nu o fac destul de des…
multumesc
ionborgo: nu. nu suntem. doar ca suntem meseriasi sa-i votam pe cei mai superficiali!
adi: ( vezi ca ma incapatanez sa-ti zic asa
) imi primul rand, imi amintesc mie…si tot ca tine imi pare ca nu o fac destul des… multumesc 
Ma intreb daca superficialitatea nu e legata de instinctul de supravietuire. Daca am sta sa privim fiecare aspect in detaliu, am cunoaste mult mai putin. In plus, de cele mai multe ori, prima parere e si cea buna. Un zambet!
Da, da. Ai dreptate. Înclinaţia naturală a oamenilor este aceea de a judeca pe alţii. După concepţia personală. Dacă ar fi mai îngăduitori ar începe cu acel exerciţiu de admiraţie, căutând,
încercând să găsească latura bună, apoi “nasolelile”. După care să înceapă să “cântărească”. Dar, cum bine zici, superficialitatea e pe locul I, aşa că …
P.S.: Sper că nu la mine te gândeai …
stii de cate ori am auzit oameni spunand: “Eu pot sa citesc un om dintr-o privire…”…ei, na? pe bune? si in gandul meu: “frate, eu is cam…”nepregatita” pentru ca eu nu pot sa citesc oamenii dintr-o privire/discutie.
Si am mai constatat ceva, oamenii nu stiu sa spuna “am gresit”, nici celor din jur si, cel mai trist, nici lor insisi…
Constiinta este singura oglinda care nu-i maguleste si nici nu-i inseala pe cei superficiali.
Ar fi bine ca sa nu fie chiar atat de superficiali si sa nu uite sa se priveasca in “oglinda” .
Se mai gasesc unii care sa-i traga de maneca, ca de judecat drept, cine ii poate judeca?
Dificil subiect pentru mintea mea blonda si obosita. Dar, cu toate ca Kmi zice ca nu, eu zic ca da. Adica, da, mi se intampla sa ma vad cu cineva prima oara si sa nu imi plac, si intotdeauna, dar intotdeauna se dovedeste ca e jigodie. Gata. Tac:)
PLATON:
Spiritul Universal nu ne judecă; judecata este o invenţie umană, o modalitate de a compara, contrasta şi controla pe măsură ce ne judecăm pe noi înşine faţă de standarde artificiale şi deseori ideale de perfecţiune, moralitate sau adevăr. Pe măsură ce tinereţea trece şi timpul aduce schimbări, se poate ca şi noi să ne schimbăm multe din opiniile noastre prezente. Aşa că haideţi să ne abţinem din a ne plasa pe noi înşine ca judecători ai lucrurilor celor mai înalte.
Bă, deştept era ăsta, frate!
ARISTOTEL: Oricine poate fi mânios, căci e lucru uşor; dar să te mânii pe persoana indicată, în gradul potrivit, la timpul potrivit, pentru pricina potrivită şi în felul potrivit – aceasta nu se află în puterea oricui şi nici nu e uşor. Suntem ceea ce facem în mod repetat. De aceea măiestria nu este un dat, ci o deprindere.
Ne scuzaţi, da’ ăştia doi merg tot timpul împreună.
LIVIU REBREANU: Omul e un univers închis cu legile-i proprii care-i comandă viaţa efemeră, tot atât de departe de ceilalţi oameni ca şi un astru de ceilalţi aştrii, fără nici un mijloc de comunicare reală cu nimeni. Iluzia cumunităţii cu alţi semeni te înşeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufleteşti, când, deodată, îţi dai seama că nici părinţii, nici fraţii, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, nici măcar înţelege… („Jar”)
Ne mai scuzaţi, da’ ăsta i-a citit pe ăia doi, aşa că …
Ziua nu are gust fără aroma cafelei tale.
Câte kile tre’ să cumpăr?
@Oana: Exista intr-adevar oameni cu un fler aparte si care isi pot face o idee intr-un timp scurt despre alti oameni. A sunat aiurea exprimarea mea. Vroiam sa spun ca eu am ajuns la concluzia ca nu am suficiente date/cunostinte, nu am fler, sa etichetez o persoana dintr-o privire sau o discutie. Cand am fost tentata sa fac asa mi-am luat bobarnace si au aparut situatii care mi-au demonstrat ca pot sa si gresesc…
Sa nu taci…