…că ce-i lipseşte chelului? Păi, nu? Păi, da! 
Că am copil, de 11 ani, nu e noutate. Că am şi câine, pe Dora, nici asta nu e noutate. Deci ce-ar mai fi?
Ei da! Nu-i prea greu de ghicit! Acum suntem 5 membrii!
Ca să vă spun pe scurt, povestea nu e altfel decât au păţit şi alţi părinţi. Nu se există copil pe lumea asta să nu vrea alţi copii : fie de om,fie de căţel, găină, purcel, pisică, hamster, broască ţestoasă…adică tot ce-i mic, aţi prins ideea!
Scăpasem oarecum cu Dora, dar asta a fost acum trei ani şi de atunci e multă vreme… Mai cochetasem cu nişte peşti, dar nu mai vreau că iar mă trezesc cu ei cu burţile în sus, mai cochetasem şi cu o broască testoasă…dar am scăpat şi de asta, mai cochetasem şi cu nişte mâţi albi găsiţi pe litoral, dar ne-au avertizat cei de la hotel că e fără de animale…dar dacă la peşti, broaca ţestoasă mă descurcasem şi nu mai era de actualitate…cu mâţa… a fost altceva.
În disperarea noastră de părinţi ocupaţi, Cel de Sus ne-a auzit rugile şi l-a trimis pe Moş Crăciun cu una bucată pisică…electronică. Aproape toată lumea acceptase ideea modernizării şi tehnologizării de ultimă performanţă inclusiv în domeniul mâţelor!
Dar, n-a fost să fie! Sau a fost, că prea n-am mai avut scăpare. La toate ne-am gândit, dar la faptul că vecinii mei vor înfia (în decembrie, de milă) o pisică de pe stradă şi că atunci când pisica s-a adaptat casei şi obiceiurilor vecinilor, ea o să nască, mâţi mici şi vii, NU, NU!
NU! La asta nu ne-am aşteptat, chestiunea era prea aproape de casă, un gard de lemn ne despărţea de miorăituri subţirele şi numeroase, deci grav!
Pe scurt, de sâmbătă ne-am mărit familia cu una bucată mâţ (evident, o ea) pe nume PUSI pe care v-o prezint, în toată splendoarea ei şi a nebuniei noastre creendu-i şi condiţii de lux, înainte ca ea sa vină!!!
Felicitari Manole! Sa te bucuri de ea si sa iti creasca mare si sanatoasa si de o fi sa faca matuti din aia mici si vii, si eu vreau unul sau chiar doi!
Să vă trăiască! Că unde merge mia merge şi suta!
Bine că e un pisoi. Când am văzut titlul am crezut că ai mai făcut un blog
Mie, nu ţie
Laura: asta e comanda ferma, da?
multumim.
isabelle: ei, inca nu!
V-ati procopsitara ! Sa te tii!
Asta inseamna ca in casa voastra mai e loc pentru dragoste.Vorba aceea: sa nu-i dea D-zeu omului cata dragoste poate sa duca!
asta e “de bine”.
Ei si? Pisicile sunt frumoase si insinuante:)
Cine iubeste animalele, iubeste si oamenii.
Copiii care cresc si se imprietenesc cu animalele sunt generosi, sensibili, responsabili si mult mai sanatosi. Si fizic si psihic.
Imi pot inchipui cate râsete se aud in casa voastra…din proprie experienta.
zinca beiu: la capitolul oferta intotdeauna am asta bine!
hadean: esti tinand cont ca, acum cand iti raspund se da in mod clar si incisiv asupre dresului meu! era bun!
ionborgo: suflete si ele, cu felul lor de a fi .
cristal: o lighioana simpatica si tembela! Evident!
Ce îi dai de mâncare pisoiului? Dora ce “zice”? Este geloasă? Căţelul meu era gelos pe plante. Când le udam se aşeza lângă ghivece. Am avut şi eu un pisoi. Îl chema Lăbuţă. Din cauza dexterităţii lăbuţei sale drepte cu care dărâma jucăriile.
Isabelle: mancare speciala pentru pisoi. Dora “zice’ NU! Da! Inca e razboi, mai vedem…
Niciodata nu am inteles rolul pisicii hranite cu “mancare pentru pisici” pe langa casa omului
Da’ inca mai am timp, nu-i asa ?
E musai să ai grijă la grădinuţă, să nu se unească cei doi şi să se răzbune pe flori! Căţelul meu era gelos şi pe covoare. Când dădeam cu aspiratorul credea că mângâi covoarele. Se aşeza în drum şi trebuia să îl aspir şi pe el un pic!
Ţi-am zis că fiu-meu învăţase căţelul să “mănânce” gumă de mestecat? Era un spectacol. Căţelul mesteca guma bine, după care o punea între lăbuţele din faţă, o prindea cu dinţii şi o întindea. Se enerva teribil că nu putea să facă şi baloane, ca fiu-meu. Lătra ca un nebun!
Isabelle,
catelul tau era un fenomen. Cred ca va aducea mare bucurie in casa
manole,pisoiul manca soareci,pisoiul manca soareci..Da!Da! fetita mea ,pisoiul manca soareci:)Soarecii…Mai stii jocul din copilarie?Eu da!
WhiteWolf: Cat trebuie.
Pentru ca la mine, soarecii isi vor face simtita prezenta prin lipsa fizica din casa. Ce-i drept Poate doar printre randurile negru pe alb ale cartilor din biblioteca sa mai gasesc cativa! Rolul pisicii mele este de a fi animal de companie
Isabelle: pisica este de casa, va sta in casa, nu cred, din modul lor de reactie ca va exista vreo reconciliere, mai ales ca sunt amandoua fete.
Catelul tau era deosebit, e clar!
Ionborgo: nu mi-am propus sa-i furnizez, in lipsa.
Si da mai stiu jocul 
“Suflet,suflet de copil…”Onoapte frumoasa si linistita iti doreste,tata Borgo.
“Suflet,suflet de copil…” dar cu principii atat in real cat si in virtual. numai asa exista respect. de sine.
multumesc Tati. si voua va doresc la fel.
“Ridica-voi ochii mei la ceruri
De unde va veni ajutorulmeu?
Ajutorul meu de la Domnul
Cel ce a facut cerul si pamantul…”
Căţelul meu era un ţăcănit!
Semăna cu mine, evident!
Era dalmaţian. Îl chema Pongo (tot evident). Dacă eu mâncam portocale, mânca şi el portocale. Se strâmba ca un copil, strănuta, dar mânca. Odată mi-a fost atât de rău că nu puteam mânca nimic. Şi tot o auzea pe maică-mea: trebuie să mănânci, trebuie … Şi a venit căţelul cu un pachet de biscuiţi în gură, l-a pus pe pat şi până nu am mâncat un biscuite nu s-a mişcat. Un animal poate iubi un om mai mult decât oricare alt om. Şi când vede omul asta, cred că face şi el la fel.
am 20 ani si imi plac animalele foarte mult , dar nu am pentru asta ma uit pe net la animale