…îşi face un cuib din plante aromatice şi tămâie; dă foc apoi cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenuşa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămăşiţele într-un înveliş de smirnă şi tămâie in forma de ou şi ducându-le la sanctuarul din Heliopolis- sau,
…reprezenta puterea de regenerare (auto-creare) şi de resurecţie.
Eu vreau să vorbim despre Pasărea Phoenix din noi, din fiecare din noi. Nu cred că este om-şi dacă sunt, să fie fericiţi şi să mulţumească Lui! - care să nu fi trecut prin clipe de disperare clipe de tristeţe, când cerul s-a prăbuşit peste el sau peste o persoană dragă lui, când timpul a devenit fie o sfârlează, fie un melc bătrân…când, noţiunea de mâine a luat sfârşit. Când s-a cocoşat sub povara celui mai greu sentiment, cel al neputinţei, al micimii ca fiinţă umană.
Şi cu toate asta… ne ridicăm… poate la început mai încet dar simţind cum forţa vitală creşte în noi. Ne face puternici. Renaştem.
Am trecut prin aşa ceva. Ştiu cum e, vorba reclamei. De atunci mi-a rămas o întrebare:
Ce-i trebuie unui om ca Pasărea Phoenix, din el, să reînvie? Eu zic, că-i trebuie încredere în sine şi în Dumnezeu şi nu în ultimul rând, demnitate.
Buna dimineaţa! 
Şi să ştie să aplice vorba ,,punct. şi de la capăt.,,:)
Bună dimineaţa meştere.:)
starsgates: dap. sa creada in ceea ce simte, sa se bucure de viata, pentru el ca OM, pentru cei de langa, pentru ca simte iubirea lor.
Eu zic ca un pic de dragoste nu strica ca sa reinvii,un pic de respect din partea semenilor…si un pic de vointa..
Florina: daca exista caracter(demnitatea, de care vorbeam) in cel ce sufera si caracter in cei cel inconjoara.
La vremea respectiva, am suferit o mare deceptie…au fost destui care sa ma intrebe daca cancerul se ia…si astia au fost cei care s-au apropiat…altii…insa nici comunicare n-au mai vrut.
Putini au exprimentat cu adevarat renasterea din propria cenusa. Dupa asta, identitatea si aspiratiile sunt partial sau total transformate. Pentru ca renasterea se produce la alta virsta spirituala. Lucrurile si oamenii au alta valoare si se vad in alta lumina (una foarte clara).
Conditii pentru renastere? O mina de ajutor (o minune, de fapt) trimisa de Cel de Sus…venita de unde nu te astepti, de obicei.
(Manole, ma faci sa vorbesc despre lucruri serioase acum cind sunt si racita!!)
Diana: stiu. Asta am simtit eu. valorile s-au reasezat. Pe primul loc sta sanatatea , credinta in Dumnezeu si in tine…apoi undeva departe si altele. Prioritatile sunt cu totul altele. mai mult stii ce inseamna cu adevarat umilinta, nu din partea semenilor tai-acolo e vorba despre lipsa de caracter- ci despre umilinta biblica, ceea ce cred ca pune OMUL la locul lui. De obicei, asta nu se uita!
Vorbeste, de aia suntem aici!
ECHILIBRU. si stiu ca e greu de pastrat, daramite de redobandit. insa ce inseamna asta pentru fiecare din noi, intareste teoria conform careia fiecare om e o experienta noua, nonrepetativa. in orice caz, procesul de renastere din propria-mi cenusa nu mi-e strain. si intr-o mai mica sau mai mare masura cred ca fiecare din noi am avut senzatia respectiva. mie mi-au trebuit vreo trei ani: unul ca sa incetez sa-mi mai plang de mila. altul ca sa adun cioburile imprastiate si sa reconstruiesc ceva. si un altul, dar cel mai important, sa reusesc sa imi ascult doar propria-mi voce si sa tin cont doar de ceea ce stiam ca-mi poate usca penele ude. odata atinsa acea stare de sinceritate totala fata de propria-mi persoana si de nepasare fata de “gura lumii” sau “reguli sociale”, am fost acolo. cand iti regasesti echlibru, esti pe de-o parte la capat de drum dar pe de alta, pe punctul de a-ti lua zborul cum imi place mie sa spun. spor!
[...] si continuare a temei http://mesterulmanole.wordpress.com/2008/11/11/pasarea-phoenix/#comments No Comments până acum Lăsați un comentariu RSS pentru comentariile din acest post. [...]
Pasarea Phoenix?Poate ca a existat candva o pasare fantastica care ajuta cavalerii in lupta lor cu fortele raului………….
Inca mai cred in povesti frumoase cu zane si zmei si ingeri…
(Adica ,cum spune cineva,inca nu m-am maturizat si o sa raman o vesnica naiva.)
Dar ,asa cum spuneti si voi,de fapt e o reprezentare a sufletului…….
Am cazut de atatea ori incat am uitat sirul.
Dar am reusit pana la urma sa ma ridic si sa o iau de la inceput.
Singurul lucru care m-a ajutat de fiecare data a fost credinta.
Am stat de multe ori si m-am gandit,plangandu-mi de mila,de ce eu care am fost de atatea ori prima care am intins mana pentru a ajuta,cand am avut nevoie de cineva am fost singura.
Dar CIneva a fost acolo mereu.
DUpa atatea cazaturi si ridicari am ajuns la concluzia ca ceil mai bun prieten pe care l-am avut am fost eu si ca cel mai mare ajutor l-am primit de Sus.
Am invatat in timp,sa nu mai ii plang de mila,ca nu ajuta la nimic.
Cad…………….stau si ma odihnesc putin – ca vorba lui maica,si cel ce cade din pod se odihneste putin – si incet ,incet incep sa ma ridic cu Credinta si incredere.
Pasarea Phoenix?o fi fost un suflet zbuciumat , o minte tulburata de nebunie,care intr-un moment de liniste si luciditate si-a descris lupta creand o fiinta fantastica
Multumesc de cafea Mestere.
Si de momentul de confesiune.
Spun eu hatru uneori ca ce nu te omoara te intareste…
Si daca viata da cu tine de pamant , apai e musai ca trebuie sa inveti ceva…Ca daca nu inveti, o sa o iei in freza iar si iar…pana iti faci lectiile.
Simt ca trebuie sa cred in niste valori superioare.Gandind, raportandu-ma la ele … regasesc forta de-a ma ridica, de-a invata si de-a merge mai departe…
[...] Vania, Tykry, Alex Mihaileanu, Chinezu, Parlamentolitic, Oceania, Mihnea, Mesterul Manole, Krossfire, Dan Iancu, Cristi, Alex si ceilalti pe care nu-i mai pomenesc, trageti si voi un semnal [...]
@ floris – oricine-ai fi merci de ce-ai scris , rezonez 100 %
Manolică : ia de vezi ce găsii
http://www.crookedbrains.net/2008/11/gadget.html
asta aş lua-o cu mine-n paradis
i-aş corupe la o cafea , ce zici ? 
cred că le-ar plăcea şi îngerilor
chiarnuconteaza: Hmm, Echilibru…Doamne prin cate trebuie sa treci pana il gasesti…
Echilibrul de care vorbeste este impacare- eu i-am spus demnitate- gandindu-ma la doua laturi: impacarea cu soarta si acceptarea ei- inclusiv a miciimi Omului in fata Lui iar in al doilea rand, demnitatea de a ridica fruntea si de a-ti purta crucea cu onoare.
Floris: Sigur ca mi-am plans si eu de mila, sigur ca mi-a fost frica, anormal ar fi fost sa nu fie asa, sunt om nu piatra! Totul e sa nu ramai acolo, in negura. Ci sa-ti obisnuiesti ochii cu intunericul…si atunci vei intrezarii ce e de vazut numai cu ajutorul lui credintei si al Eului.
Si eu iti multumesc.
Cu placere.
Thais: expresia asta tare ma mai necajeste, am impresia ca ar trebui sa multumesc pentru experientele negative traite ….zau, ca mie mi se pare ca puteam sa ajung la anumite concluzii si fara.
N-ai nicio vina, dar stiu persoane care se ascund sub aceasta expresie…
Ce te faci daca constati ca din datul ala de pamant …lectia pe care ar trebui s-o inveti este sa nu mai fii…OM?
Eu? O incorigibila naiva cum spuneam… mai bine asa, pacatul nu il iau asupra mea
Razvan: s-a receptionat.
CELLA: ideea e buna, dar prefer sa stam fata in fata, pe Pamant si …nu in Rai! Mai incolo, da?
”Ce-i trebuie unui om ca Pasărea Phoenix, din el, să reînvie?”
Eu zic ca avem nevoie de SPERANTA (to keep us going) si de un VIS (light at end of tunnel) extrem de puternic. ”Ceva” de care subconstientul nostru se poate agata, pina a se produce realitatea.. Ce sa va zic…”DREAM HUGE”…Pe mine ma pasioneaza fizica quantica si am citit extrem de mult in domeniu. Gindurile noastre sint reflectate in viata noastra reala.Sint extrem de multe experimente in ultimii zece ani care demonstreaza impletirea spiritualitatii de stiinta. Cind ne rugam la o divinitate, de fapt ce facem? Ne exprimam visele noastre si ne punem speranta ca se implineasca.
Oxana: ca sa ai Speranta, trebuie sa ai Vise si Credinta.
Mi-a povestit una din nepotelele mele acum ceva vreme. 
Eu de exemplu, atunci n-am avut decat Credinta. Din anumite motive nu aveam nici speranta si nici vise. Si totusi…m-am ridicat.
Da, stiu ceva despre teoria respectiva, alinierea planurilor multiple in sens visului, al sperantei.
Sa te regasesti ! Si o motivatie….beton.
zinca beiu: DA. Copiii sunt sigur motivatia beton. Atunci cand ei exista.
In Biblie, Iisus spunea ceva despre “a doua nastere”, lumea o interpreteaza ca fiind un proces de moarte-inviere (ce a patit Iisus). Eu am o alta parere!
Sintagma “a doua nastere”, este similara procesului “renasterii din propria cenusa a pasarii Phoenix.
Cum vad eu problema?
Te nasti! Parintii te educa! Profesorii la fel! Cresti! Ai XY ani! Nu-ti place de tine! Ai vrea sa fii altfel! Incepi sa te auto-educi! Adica renasti (te re-cladesti) din tine (ce ai fost – ce au “construit” altii in tine – este cenusa).
In final: vei fi tu insati, nu ceea ce a “cladit” societatea!
rast: altii sau soarta. da, asa este!
[...] noastre, filozofi ai lumii din interior si din jur, cronicari ai realitatii, ai momentului, ai omenescului si ai memoriei, o literatura a calatoriilor, a poeziei, o literatura care, ca si cea pe care am [...]