azi e rândul lui Adem…
31 Iul 2009 12 comentarii
in Azurii
…de la bucătărie.
Asta face. Simplu. Cu zâmbetul pe buze şi din el. Ceva, ce nu-i poate lua nimeni. Se numeşte har, talent.
Bună dimineaţa!
puteam să…
30 Iul 2009 8 comentarii
…jur, că…!
Departe de haosul capitalei, departe de ştirile bulversante, departe de canibalii moderni(am să scriu şi despre asta cândva) în vacanţă, după desprinderea de noţiunea de program şi în relaxarea totală a unei libertăţi bine delimitate, a unei stări în care zâmbetul şi bunăvoinţa predomină, mi-a venit în minte expresia asta. Expresie, pe care o folosim de multe ori în viaţă. Rostită, ori doar gândită. Previzibilitatea din fiecare dintre noi. Referitor la cei ce ne sunt pe lângă. Unii zic că-i rea, alţii, zic că-i bună. Depinde din ce unghi. Şi mai ales, în ce scop. Pentru numai zâmbetul propriu, pentru numai zâmbetul celuilalt sau pentru cât mai mult zâmbetul comun.
Previzibilitatea maselor şi modul de reacţie a dus la manipularea lor, o ştiinţă, cândva iniţiată ca teorie explicită, de Freud. Alt capitol.
Previzibilul individual, hmm, ţine de gradul de cunoaşterea al celuilalt, de cât de empatic ai fost şi eşti în relaţia cu el. Gândurile rostite sau nerostite ale celuilat sunt pentru tine, ca o “carte deschisă”. Nu aşa, se spune? Fără să vrei, fără efort, te obişnuieşti, ştii. Eşti în pielea lui. Comfortul dat de preîntâmpinarea reacţiilor negative este bază pentru o relaţie constructivă. Să faci ce ştii că-i place şi celuilalt. Un consens, rezultat dintr-o comunicare anterioară, cu condiţia de a auzi(ceea ce nu-i acelaşi lucru cu a asculta), de a te implica în celălalt, de aţi dori bucuria celuilalt. Micile compromisuri, tabieturi, reciprocitatea acţiunilor, punctele de plecare ale relaţiei întru identitatea de păreri, îndeplinirea dorinţelor în egală măsură. Ataşament, sau iubire. Depinde de felul legăturii. Prietenie sau iubire. Dacă asta vrei (un echilibru) şi te interesează(celălalt, aşa cum e). Adică zâmbetul comun. Linişte şi stabilitate.
Pentru celelalte două variante e doar, fie încrâncenare, cu tot efortul de schimbare, fie dezamăgire, cu tot cu tristeţe. Cui, îi plac ? De una ne plictisim, chiar dacă iniţial ne-a stimulat. Oboseală psihică, tradusă prin alte sentimente: lehamitea, indiferenţa şi nu în ultimul rând, coborârea celuilat de pe piedestalul sentimentelor pozitive îşi spun cuvântul. Îndepărtează. Distanţează. De dezamăgire şi tristeţe, fugim cu toţii. Reacţii imprevizibile. Detaşarea şi dezinteresul. Şi nu întotdeauna lipsa de reacţie verbală, declarată, e chiar o lipsă de reacţie…ci, poate fi, primejdios de spaţiat, doar un mod finuţ, cu sau fără rictusul de complezenţă, de-a spune:
Îhî, cunoştem…
Bună dimineaţa!
în cascadă…
29 Iul 2009 20 comentarii
in Azurii
…totul, o cascadă…
Prima impresie de WOW! a fost odată cu venirea la hotel. O cascadă ne-a întâmpinat. În spatele perdelei de apă, intrarea în hotel. Am admirat ce era de admirat din punct de vedere estetic, neştiind că de fapt, toată viaţa acestui hotel (cred că-i valabil în toate!) se bazează pe ideea de asigurare a continuităţii şi pe căderea în trepte, necontenită.
Aseară s-a schimbat seria, noi fiind atipici cu numărul de zile, am venit cu 2 zile înainte de schimbare şi vom pleca cu 3 zile după începerea următoarei serii. Aseară, a fost spectacolul de Bun Venit, la care am rămas destul de impresionată, ca să nu zic altfel. Tot staful hotelului s-a perindat pe scenă, ne-au urat toate cele şi au făcut prezentarea hotelului cu tot cu activităţile oferite free cât şi pe cele extra. Asta, pe parcursul întregului spectacol. Informaţii date cu picătura nu în fugă şi nici în mod agasant.
Au 4 departamente principale: recepţie clienţi, curăţenie hotel, entertainment şi bucătăreala. 4 Oameni ţin întreg hotelul, care după o socoteală simplă, după ce scrie pe site…se tot adună vreo 2000 de turişti,la capacitate maximă, de toate vârstele şi multe naţii…care, nu părăsesc nicicum de pe cele 8,7 ha ale hotelului…
Echipa de entertainment, 12 oameni, cu managerul în capul listei, asigură, începând de la 8 dimineaţa şi încheind la 2-3 în noapte, ca aceşti turişti să se simtă bine, să-i ţină în hotel, să-i antreneze făcând ca fiecare oaspete să se simtă important. Hmm…Muncă, multă muncă. Cum nu cred că la noi a fost vreodată şi nici nu cred că o să fim, în balcanismul nostru strâmt, vreodată capabili! Exemplul dat de aceşti copii, ruşi şi turci, cu dragoste pentru ceea ce fac, cu atât de multă energie pozitivă şi pentru oaspete, este de-a dreptul umilitor.
Dacă vrei să vezi şi vrei să înveţi, atunci ei sunt o lecţie de viaţă!
Programul lor zilnic…şi incomplet, fiindcă de la ora 8 dimineaţa, până la ora 10,00 sunt printre şezloguri şi stând de vorbă cu aproape fiecare explicând fiecare activitate în parte. După ora 16,30 încep repetiţiile pentru spectacol de seară, care ţine 2 h, până la ora 23,30, apoi, fuga la discoteca de plajă…Şi strâng tot timpul, nimic nu rămâne la voia întâmplării, nimic nepus la locul lui. Nu, nu ştiu când şi cât dorm…
Un Bine aţi Venit dulce!
Am vorbit, după spectacol cu Katia, într-o rusă -engleză- turcă. Şi multă gestică. Cu zâmbet larg, aştepta să-i pun întrebări despre activităţi. Întrebările mele au fost de altă natură. Erau referitoare la ea. În ochi i s-a născut un licăr. 22 de ani. Studentă. De 3 ani vine vara aici, ca dansatoare şi coregrafă. Adună bani ca să-şi plătească facultatea. Sigur, lunar, trimite şi acasă câteva sute. Şi speră ca într-o zi, să facă spectacole “adevărate” la ea acasă. Ochii îi sunt trişti, apoi ca la un semnal, îşi recapătă zâmbetul şi îşi şterge cu discreţie o lacrimă. Hai, nu vii şi tu la dart’s? Merg, de dragul ei.
Bună dimineaţa!
plânge şi…
28 Iul 2009 11 comentarii
in Azurii
….suspină tânăra domniţă! A treia zi de surghin…a treia, da? O număr şi pe cea în care am venit, ceilalţi au făcut baie în mare şi piscină? Au făcut! Deci, se pune!
…la portiţă…
Din când în când, iau drumul broscuţelor….
…care duce fix unde trebuie…
…mi-am făcut prieteni…
…pe post de ghivece de flori…sau, or fi paji?
…orice-ar fi, miau, miau în turceşte, după mine…
…deh, nu toată lumea vrea să vorbeşte cu mine…
… ispite la tot pasul…(magazinul cu genţi nu are atâta strălucire…)
…de la distanţă şi numa’ seara…
Bună dimineaţa!
o vacanţă…
27 Iul 2009 26 comentarii
in De rasul curcii, Torcând la fuior
…altfel.
N-aş fi plecat nicicum fără să spun. Dar, n-a mai fost timp pentru comunicare.
Sâmbătă seara. Bagaje făcute. Curăţenie bec în casă. Indicaţii la toată lumea, împrăştiate. Casa plină de musafiri. Pentru petrecere. Mega petrecere. Şi, ca în niciun an, terminat totul la fix şi tot ce mi-am propus, realizat. Mai mult, ai mei nici că m-au bârâit la cap…ai pus? Da’, aia, ai pus? Etc…Ora 22, ultimul peşte zvârcolit extras din cratiţă. Un ţipăt, 2 , 3…Printr-o manevră am realizat, imposibilul de până acum. Da. Tot uleiul acela la 100 de grade ale lui şi 35 din bucătărie, a ajuns la mine pe picioare. Arsuri superficiale şi de profunzime. Cu ajutorul celor din casă, o parte medici(să le dea Dumnezeu sănatate!) s-a intervenit rapid. Rezultatul? Piele roşie, 3 băşici(2 sparte repede) şi o porţiune maronie…Petrecerea a început mult mai târziu cu 3 pahare de vişinată de casă(Doamne, ce de alcool am pus!) , m-a anesteziat acolo unde a trebuit, şi, în condiţiile date, hazul de necaz s-a terminat cu plecarea spre aeroport. Cu alte cuvinte, am plecat în Turcia, dar câteva zile bune, fără apă(de orice fel!), fără soare. La sugestia indicaţiilor medicale, am luat cu mine, ( să fie clar, de data asta nici n-am apuc să mă gândesc!), 3 cărţi şi-un laptop! 
De aici, restul a curs neaşteptat de bine. Zborul, a fost minunat. Totul la fix, fără nicio întârziere. Compania cu care am zburat, are profesionişti, adevăraţi şi-un nume: Romavia. Formalităţile peste tot le-am trecut repede, îmbarcarea în autocar la fel de rapidă, drumul de 25 de minute, am fost primul hotel la care am poposit.86 000 mp. O grădină de vis. Cazarea, imediat după ce-am servit masa, în stilul absolut fabulos şi abundent al turcilor la UAL. Şi da, Ghost, te-am pârât soţului meu! A mers şi la noi, cameră cu vedere la mare!
Locul unde-mi petrec timpul…
Ce am deasupra capului…
Dincolo de balustradă…
O imagine (suficient)de departe…
O altfel de vacanţă.
PS. Neliniştitule, chiar nu se plictiseşte nimeni, cu mine ! Mai ales, IO! :D
Bună dimineaţa!
