..nu-i aşa departe…
Cu protecţie privim ce e în jurul nostru, uneori prin, alteori emanând, dar de fiecare dată o privire sigur înseamnă ceva. Priviri pentru cei de pe stradă, ori pentru cei de aproape şi foarte aproape. Fiecare însă, înseamnă interes sau nu. Înseamnă bucurie ori tristeţe. Tristeţe din interior sau tristeţea gri înconjurătoare, banală şi obositoare.
Ne trezim adesea din standby-ul privirii când de dincolo răspunsul ucide monotonia obişnuinţei. Aşa suntem. Plictisiţi. Şi împovăraţi spre aplecare, de propria privire. Şi când altceva se întâmplă, ca un vulcan întrebările cu “de ce” năvălesc spre interiorul împietrit, urmate, uneori, de constatarea în care cel mai adesea ne place să credem: “şi eu credeam că este bine”… Nedumerire, bulversare, furie…stări…până la resemnare. Toate însă sunt cel mai adesea măsurate de neputinţă sau nevoinţă ca o stare de bine în care ne afundăm adesea. Lângă, se produc tragedii, se schimbă oameni, destine, se strigă singurătăţi ori iubiri împărăşite or ne.
Căutăm adesea răspunsuri şi pe ele tot atât cât ne permitem să nu ne sfâşiem interiorul comodităţii… E cald şi bine. O să fiu mai… Data viitoare, promit…Trece, o să treacă…în urmă pentru unii rămâne cel mult un regret, pe care cu buretele timpului, îl şterge şi pe el…trecându-l la absenţă…Pentru alţii…se nasc /mor… vise ori speranţe…învăluite în aparenţă…
Şi, unde zici că s-a întâmplat? În Congo…hmm…după departarea în care ne-am îndepărtat…
Bună dimineaţa!
Si spirale pentru Feeria 
Meştere, să fie clar! Nu NOI avem priviri plictisite, da?
Ci cei din…Congo!:)
Nup….era in Japan,….da ce stiu eu,….i-m just ”perso”
despre care din triburi ai aflat noutati?
cu spor sa fie, macar cat pentru prima zi. si nu uita sa zambesti
ce departe locuim cu sufletele…
Uau, foarte frumos, Manole! Formele acelea delicate pot fi in acelasi timp fluturi, crizanteme, paienjeni sau frunze de artar. Suuuperb! Continui doar ca sa ne mai arati si alte spirale!
(ne mai arati?)
Starsgates: si e departe, nu..?
Sempreperso: eeee, chiar asa? Hmmm…
Chiarnuconteaza: propriul trib si inca cateva
multam…da’ am ashea o pornire spre usa…nu cred ca ma apuca sfarsitul programului
Ovewan: dap, si pentru ele inca nu s-a inventat TGV-ul…
Feeria: hahahaha, le arat si singura, e bine?
Foarte bine
, dar mie tot imi place sa ma joc, asa ca am mai scotocit dupa o spirala (chiar daca porniseram de la x si 0 o_O)
[...] in tema spiralei, pentru ca Manole a dat drumul la fluturi si frunze de artar, eu pun luna pe [...]
Aşadar, Congo…
Manole, da şpiralele nu-s din Congo, nu ? Ca-s tare faine
Ce reprezinta imaginea 2?
de ce o fi congo etalon pentru subdezvoltare sau departare ? ca doar puteam fi noi. tot la o margine ne aflam. la cea mai indepartata.
manole, mie mi-e frica sa vorbesc despre felul in care privesc cateodata oamenii. un fost mare prieten imi spunea ca ma uit la ei ca prin borcan. adica vad dincolo de ei. asa e. cand nu vreau sa vad pe cineva, dispretul fiind foarte mare, nici nu-l vad. crede-ma ca mai bine isi doreste nefericitul respectiv sa ma uit cu ura.
mi-e drag de cestile tale de cafea. cand n-o sa mai pui poza vreuneia, am sa cred ca te-ai suparat pe toata lumea…
Feeria: o sa ma mai joc si eu…cand ma strang de pe drumuri
Vania: asadar, a fost prima …care mi-a venit in minte
Florin: şpiralele se prea poate…spiralele…nup
De ce mereu Congo?
Africa de Sud ce are?:P
Ana: eu am denumit-o “Continuitate”, asa am vazut-o eu…dar cine poate sti
Dr. Lecter: hmmm…eu zic ca ma uit ca la un dulap…adica daca-l ocolesti…nu dai peste el…e un”lucru” oarecare…
cestile de cafea…la inceput erau o ispita…acum fac parte din intreg 
Parsiimpar: de dimineata…am preferat litere simple si putine …azi am reinceput serviciul…deci a fost de dimineata …tare
Da de ce in Congo? Mai aproape nu se poate?
Zinca Beiu: ar trebui sa fie foarte aproape…uite ici in colt, ar trebui…dar nu-i …