revelaţii…
29 Iun 2010 18 comentarii
…de dimineaţă…
Ne uităm la staţia meteo. 17 grade. Ne uităm pe geam. Vreme închisă, vântul care bate…
- Parcă vine toamna…zice al meu.
- Parcă…
- Păi da, ashea e normal, după vară vine toamna! De ce ne-am mira? continuă el.
- Care vară?…
Să tot fii acum, pe litoralul românesc…
şi râd…
28 Iun 2010 14 comentarii
…şi râd.
Ieri a venit mama, aşa cum vine ea în fiecare duminică dimineaţa după ce ascultă slujba de la biserică. Vine agale, îmbrăcată frumos, lăsând în urmă ei, miros de parfum. Vine, se aşează, îmi povesteşte ce-a mai văzut, cu cine s-a mai conversat. Îşi aduce aminte de diverse, pe care chiar dacă mi le-a mai spus de cel puţin 3 ori, o ascult, le ascult. Scoate din sacoşa ei – aceeaşi sacoşă de fâş bleumarin(E veche, maică, dar e trainică!)- o ciocolată, nişte fursecuri de la Plus. Le pune pe masă -pentru aia mică. Nu stă mult, tot ca de fiecare dată se grăbeşte, n-are stare, probabil o altă forma a sindromului picioarelor neliniştite.
Nu vrea s-o duc acasă. Ea vrea să meargă pe jos(eu ştiu că nu vrea să mă deranjeze, berbecul din ea e tare încăpăţânat). O urc în maşină, sub pretextul până la colţ la butic să-mi iau ţigări. Încerc să evit orice discuţie: Lasă mamă, nu e nevoie! Ba da, că io vreau! discuţie care în mod inevitabil se termină când nervii proprii ne încrâncenează feţele. Vede că fac dreapta care nu e stânga buticului şi la semafor se oferă să sară repede din maşină. La 73 de ani. Doamne, şi mă pun p-un râs!!! Şi râd…şi râd, până lacrimile îmi curg pe obraji. Îi răspund printre sughiţuri de râs: Daaaa, că tu şi eşti tare ageră! Parcă te şi văd : ţup, ţup de-i sări ăstuia cu papucul drept… în spate! O apucă şi pe ea râsul. O duc şi râde.
Ah, memoria! La întoarcerea spre casă mă încadrez greşit, vreau să fac stânga acolo unde nu mai e voie(semnele alea de sens unic), deja nu mă mai pot roti în cartierul străduţelor mici, trebuie să-mi fac vânt pe uliţele mari cu semafoare şi bipezii cu şapcă de la colţ. Mă întorc în locul de unde-mi cumpărasem ţigările şi din aer văd un Polouţ nebun dând rotocoale-rotocoale…şi iarăşi râd şi râd…de mine, cu mine, de una singură iar râsu-mi răsună în toate geamurile maşinii…
Pe seară, neaşteptat, dorit dar neprevăzut, concertul Rammstein, cu lumea de dincolo de gard…
o zi …
27 Iun 2010 10 comentarii
…altfel.
Am asculta-o pe Zincuţa. Da, are dreptate, mai tarziu nu există. Mereu se iveşte ceva, mereu există priorităţi, mereu…Un pahar cu vin roşu, un CD…un program…
…şi…un zâmbet larg…zbor, căldură, fluturi, o plajă, un apus, culoare…departe de-o lume ce e…
This slideshow requires JavaScript.








