7 păcate…(5)

09 Noi 2010 29 comentarii

by Ana lu' Manole in Păreri de pe ogor, Torcând la fuior

……în gând sau în faptă…

M-am oprit din înşiratul lor. Nu era copt următorul.

Vorbind cu o amică şi enumerându-i lista mea de cumpărături mi-a replicat glumind de bună seamă: m-ai omorât cu cartofii!! Câţi cartofi mâncaţi? Lăsând gluma la o parte, avea dreptate. Da. Mulţi. Ceea ce era în spate însă, fără îndoială nu ştia.

Sâmbăta asta mai strângem o dată, mai facem un efort, mai încercăm să aducem un zâmbet sau să încurajăm în şansă. O acţiune pe care am programat-o de aproape 2 luni. În strânsoarea curelei, să mai strângi cu încă o gaură, nu-i uşor. Şi dacă, peste dorinţa de a avea bani pentru o astfel de acţiune mai pui şi “inevitabilele întâmplări ciudate” neînsoţite de “o minune” atunci,  greu spre foarte greu. Sacrifici multe. De la tine, de la el, de la ea. Cu voia noastră în înţelegere şi compasiune. M-am specializat în gătitul cartofilor, de toate soiurile şi făcuţi în toate neamurile. Murături, se ştie, două butoaie.

Nepăsarea e la fiecare colţ de stradă. S-a strecurat în fiecare dintre noi, ridicându-ne umerii a neputinţă(?). Să vezi, să ştii, să mergi mai departe ca şi cum n-ai văzut, nu ştii, ba în culmea cinismului să râzi/să te bucuri ori să-i judeci că au sau că n-au făcut ei ceva ori familiile lor de au ajuns acolo, că sunt nevoiaşi. Dispreţ, desconsiderare. Aici, mă rup de cei nepăsători. Am alte crezuri.

Toţi avem o şansă şi ar trebui să ne amintim cât mai des că şansele în viaţă nu sunt nici egale şi nici veşnice. Toţi greşim şi ar trebui să ne gândim cât ne dorim mâna de ajutor întinsă la necaz/la nevoie. Şi, nu în ultimul rînd, să ne amintim de o lege universală şi cinică:

Ca să le fie unora bine…trebuie să le fie multora rău. Paradoxal, dar lor celor mulţi, cei nenăpăstuiţi de soartă ar trebui să le fie recunoscători.