copii la …

09 Dec 2010 44 comentarii

by Ana lu' Manole in Torcând la fuior

…bătrâneţe.

Cum toate au timpul lor şi făcutul copiilor şi crescutul lor, aşijderea, îşi au timpul lor. Ieri, la final de program, cu gândul la teza de la mate de a doua zi, adică de azi, am deschis subiectul şcoală, învăţământ, aşteptări şi mai ales dezastre. Şi-au depănat pe rând amintirile. Hehe, au luat-o comparativ cu ce-a fost pe vremea noastră…vis-a-vis de batjocura de şcoală de azi. Apoi şi-au narat care mai de care, emoţiile. Vorbind despre capacităţi, nelinişti de medie şi alte alea, sfătuitori în ceea ce mă priveşte, au povestit ca părinţi, despre cum au trecut ei peste intemperiile şi mai ales incertitudiniile ministerului de resort, pe care nici să nu-i mai pomenim numele că-i facem publicitate haosului pe care l-a aşternut cu mult sârg, peste ani. M-au trecut apele, numai la gândul că mai avem doar un an şi intrăm şi noi, în balamucul alegerilor şi al tot felul de reguli născute peste noapte. Oricum, între două legi, la ora asta habar n-avem, cum o să fie. Gândind universal, dacă nu ştiu nici eu…nu ştie nici altă/alt Mărie,Ion sau Gheorghe…aşteptăm că răbdare avem, başca probleme gârlă.

Unul dintre colegi şi-a amintit de sfatul altui coleg, primit când i se zbătea mai tare inima la concurenţă cu pleoapa dreaptă: “Bre, nu-ţi mai face atâtea griji, că oricum trece!” “Ceea ce, spunea colegul meu, mi-am dat seama că mult adevăr a grăit, dar asta abia după ce totul a trecut” şi-mi recomanda cu căldură să încerc să nu mă las prinsă de val.

Apoi, preţ de câteva minute s-a lăsat o linişte adâncă. Părea că fiecare ori a rămas spânzurat în nostalgie, ori scufundat în datorie. Dintr-un colţ al biroului, însă, cineva, după ce şi-a făcut niscai socoteli şi i-au dat cu virgulă, ne întreabă:

- Auziţi, da’ el de unde draq ştia?! Că a copilărit până s-a însurat la 54 de ani şi a făcut copil la 56 şi acuma are 58?!

Noi senini ca florile din grădină. Pauză.

- Lasă că vede el cum e când i-o fi copilul mare! Atunci să vezi agitaţia draq pe el! zice altul.

Dintr-o dată ne-am simţit mai presus şi brusc pe feţele noastre s-a aşezat câte un rânjet de părinţi filozofi. Din acelaşi colţ, însă, a venit replica:

-Hai, nu mai zâmbiţi ca tălâmbii atotcunoscători, o să se agite asta la 75 de ani,  de-o să se rupă! Daaaaaaa, o să aibă în el o vitalitate de-o să se sperie şi ciorile în cuibar! Sigur, o să fie neliniştit şi agitat de n-o să mai poată, da’ bănuiesc că la vârsta aia o să i se tragă de la vreo băşină!

După hlizeala de rigoare… zicem, rămânînd mai apoi pe gânduri :

- Să dea Domnul, să-i apuce sănătos!

Dar, chiar aşa, în cazul ăsta, cu un părinte de 75 şi un copil de 17 , cine de cine o să aibă grijă şi emoţii?