Ioane, Ioane…

29 Dec 2010 26 comentarii

by Ana lu' Manole in + + +(Doamne fereşte!), Buruieni

…când toată lumea doarme….

Numai io…fac cumpărături. Acum câteva zile. Claustrofoabă şi cu nervi praştie, după juma’ de oră de aglomeraţie, reuşesc imposibilul şi strâng în coş tot ce am nevoie. Mă aşez la o casă oarecare ca lungime, oricum nu prea conta, noţiunea de “coadă” era peste tot.

O doamnă în spatele meu, o pufoaică tunsă scurt şi proaspăt creaţă permanent, genul măsurătoare ce ai tu în coş ca să să compare cu ce are ea în coş, îi dă un cot lu’ bărba-su : la ce te uiţi? Ăsta, săracu, pierdut în spaţiu şi văzător prin ziduri, cu mintea cine ştie la ce ani ai tinereţii, îi zâmbeşte plictisit : La nimic, dragă! Femeia dă din cap profund nemulţumită. Ştie ea ce ştie, ea ştie tot. Colţurile buzelor se aşează natural, cu adâncimile adânc marcate, în jos. Mă uit la expresia feţei ei şi dintr-o dată o văd pe Baba Cloanţa, nu pe mătură ci cu mătura vânzolind toată populaţia feminină a supermarketului. Nici nu-mi termin bine viziunea , cu o voce dură şi rece, ea continuă : Lasă că te uitai la aia, ştiu eu! Ochii bărbatului capătă rotunjimea oului de raţă: La care, dragă? Doamna ţuţuie buzele şi scoate nişte nţ-ţ-uri plescăite… Se ridează toată a dezgust. Omul începe să măsoare tavanul, probabil ca să evite continuarea pe care cu certitudine nu numai că o ştia, dar, cum ochii priveau în continuare în gol, trăia în altă lume, o lume paralelă.

Îmi vine rândul, înşir produsele pe bandă. Nu le mai acord atenţie vizuală. Aud vociferările “doamnei”. Că aia nu e bună, că aia e altfel, că e prea mult, că-i prea puţin. La o moment dat, o aud iar :

-La ce te uiţi?

Plătesc repede şi mă feresc să mai întorc capul. Vai de viaţa lui şi sărbătorile din ea!