tu ce n-ai voie…

24 Ian 2011 50 comentarii

by Ana lu' Manole in De rasul curcii, Torcând la fuior

…să faci acasă?

Vineri am avut parte, la servici, de condiţii deosebite de lucru. Cu muzică. Pfoai, Santana, Scorpions, Pink Floyd, Bonny Toyler, Egeals, iară Santana…şi la pachet Vanghelis. În surdină. Taman să-ţi crească pipoţică şi să respiri liniştit şi nestresat, acelaşi aer cu şefu’. După vreo jumătate de ceas, ne pălise o melancolie blegoasă, că şi cele două turturele, pe care le hrănim cu biscuiţi, se aciuiaseră la geam…

Şi cum ne răscoleam noi, fiecare, în amintiri, mai rău ca bulgărele de zăpadă în omăt, deodată omul, DJ-ul adică, începe să cânte! Maica Precistă! A început să mmm-mie, sss-sie, lălă-lălie…moamă, pe ritmul lui mai în urmă cu vreo 3 măsuri şi jumătate decât aia cântăcită la computadore, inclusiv la solurile de chitară care păreau un remix nesfâşit!… Acum, chiar că l-am crezut că are probleme cu auzul că doar ştiam cu toţii că lucrase în tinereţe într-un atelier numai cu ciocane pneumatice! Am rezistat vitejeşte, crezând că s-o oprii singur. Omul absolut deosebit, să-l pui pe rana de bun ce e! Nu te-ar deranja cu absolut nimic! Politicos şi mai ales cu un simţ al umorului, cum rar întâlneşti! Cum să-l opreşti?!  Da’ nici el nu s-a oprit! Am făcut cu rândul pe hol să ne odihneam scăriţele… Când ne dăduseră la toţi lacrimile şi începuseră să ne curgă mucii, îl auzim nostalgic:

- Bine că pot să cânt cu voi aici, că acasă, nevastă-mea, unguroaica, nu mă lasă! Zice că sperii vecinii, aţâţ câinii şi avorteză gravidele, başca, surd cum sunt, cânt tare că se sperie că vine Apocalipsa!

Am dat drumul şiroaielor de lacrimi, sângelui să ne curgă din urechi şi l-am lăsat pe om să se bucure…

Dincolo de cum cânta omul şi de ce n-am vrut niciunul să-l întrerupem, am stat şi m-am gândit că da, în esenţă, spusese un mare adevăr. Nici acasă nu facem ce facem la servici – că p-ailaltă o ştiam : nu facem la servici, ce facem acasă… Convieţuind, cu timpul ne dăm după cel/cei de lângă noi, ne schimbăm, renunţând. La mici plăceri nevinovate. Sau, poate, renunţăm constatând dezinteres/aversiune/ respingere/ neplăcerea celuilalt  la anumite lucruri pe care noi le facem. Intoleranţa celuilalt/celorlalţi fie fiindcă nu se potriveşte cu valorile lui/lor, fie pur şi simplu, din cauza antitalentul nostru. Ne înjumătăţim. La unele renunţăm de tot, pe altele le expunem acolo unde ni se permite s-o facem.

Io…nu pot să vorbesc mai fără perdea…

Deci tu, cel care citeşti, ce ai voie să faci la servici…şi, NU ai voie să faci acasă?