o piesă…

28 Ian 2011 34 comentarii

by Ana lu' Manole in Gânduri

…de mobilier.

Am fost foarte fascinată când am găsit-o. Era altceva. Atipică ca formă. Elegantă ca şi culoare. Din perspectiva proprietarului adică a cumpărătorului, mi s-a părut, iniţial, că un astfel de obiect de design mi-ar încânta în fiecare zi privirea. Că  prin felul ei diferit ar putea fi o “pată” de senzaţie zilnică a dorinţei mele de frumos. Şi, undeva spre sfârşitul listei, pe lângă satisfacţia mea personala de a deţine o astfel capodoperă a creativităţii din domeniul mobilierului, m-am gândit că, oricare vizitator o să fie dat cu roatele în sus, fie din apreciere, fie din conservatorism.

Am trecut şi prin faza “de strugurii sunt acrii”. Am judecat-o contextual. Nu se încadra cu nimic din ceea ce aveam deja ca şi alte piese de mobilier. Mi-am dus teoria şi mai departe, nici spaţiile pe care le deţin, nu permit o astfel de piesă. Îi trebuie lumină şi o amenajare minimalistă care s-o pună în evidenţă. Mi-am pus intrebarea: Şi dacă printr-o nebunie de moment totuşi, orbită de unicitatea ei aş cumpăra-o, ba chiar i-aş găsi şi locul potrivit sau nepotrivit, n-are chiar nicio importanţă, şi totuşi ar fi a mea, cum ar fi? La ce mi-ar servii? Dincolo de frumuseţea ei, funcţionalitatea care ar fi? Analizată din acest punct de vedere, mi-ar fi teamă că, la fiecare aşezare, picioarele ei, ar găuri pereţii, lăsând urme până la următoarea zugrăveală. Cum de altfel, cred că tot în acele momente de relaxare, m-aş ferii să nu cumva să dau cu capul de braţul ei stâng, anormal amplasat…

Am spus iniţial şi asta, se întâmplă acum vreun an de zile. De atunci, însă, de câte ori dădeam ochii de ea, nu-mi puteam exprima sentimentele contradictorii pe care le aveam, în cuvintele adecvate, ceea ce a făcut să nu o pot încadra, ca poză, în niciun articol. Între dorinţa de a o achiziţiona şi fascinaţia de a o privii .

Apoi, evident, mi-am dat seama că toate sunt pretexte. De fapt, datorită atâtor ezitări, în conştiinţa mea, verbul ” a dori” nu era suficient. E nevoie de mai mult. Mereu între fie prea pretenţios pentru mine şi mă depăşeşte fie prea simplist, după gustul meu. Oricum ar fi, mai mult încurcă decât satisface.

Pe lume sunt multe lucruri care-ţi plac. Pe unele doar, le iei acasă, pe cele mai multe, le admiri de la distanţă.

UPDATE: Marian S desenează frumos