dimineaţa, la prânz…

04 Feb 2011 24 comentarii

by Ana lu' Manole in Prinse și surprinse, Torcând la fuior

…şi spre seară…

Dimineaţa. Despre chiciuroase, am spus. Mă întâmpină pe tot drumul. Şi gheaţa neagră, pe care nici n-o bănuiesc pe asfalturi. Şi frigul, pe care-l simt imediat în cei trei-patru paşi, până la maşină. Dar nu contează. Frumuseţea copacilor, un pic de muzikie şi în căldurica maşinii, cu răbdare, înaintez sper o noua zi. Care există.

Prânz. Îmi mai arunc câte un ochi. Pe geamul de lângă mine sau pe altele. Deja sunt scurse orele în care întâmplările( şi veştile şi indeciziile şi…) curg ca bolovanii pe versant, după ploaie. Mă uit la magnolia chinezească din curte,  e atât de frumoasă…

Spre seară. Mă întorc agale către casă. Coloană de maşini, nervozitatea/nesimţirea şoferilor pe acelaşi drum ostoit de gheaţă. Şi-mi văd de traseul meu în aceiaşi atmosferă. Cu muzikie. Aştept cu nerăbdare să ajung la cotitura unde, soarele ne  închină ziua. Încă o zi din viaţa noastră. Nu-i trist, el ştie să ne aducă un omagiu pe care cu ochii sufletului suntem datori să-l primim şi să-i mulţumim. Pentru că încă mai este, încă, mai suntem.