hazardul nostru…
23 Feb 2011 21 comentarii
… cel de toate zilele. Sau despre straniile coincidenţe din viaţa noastră.
În ultimul timp am parte de ele. Legături nevăzute între mine şi locuri, între mine şi alţi oameni. Între stări şi fapte. Mi s-a întâmplat mai des decât altădată şi într-o perioadă de timp mult mai scurtă, să am parte de aşa ceva. Să răspund fără să ştiu la ce sau cui- în mod explicit.
O coincidenţă deosebită a fost, acum câteva zile când am avut nostalgia unor vremuri dintr-o ţară, unde, în mod paradoxal, exact în aceea zi, a început o revoluţie. De care habar n-am avut atunci şi încă câteva zile bune, după. Mai precis abia azi de dimineaţă am aflat, la fel de întâmplător. Şi, dacă aş sta să povestesc că toată scrierea mea din aceea zi s-a bazat, exclusiv, pe un întreg şi impresionat cumul de factori, legate de poza cu şapcă pe care cu multă încăpăţănare am plimbat-o în geantă timp de 6 luni… şi terminând cu pozele trimise de prietenul plecat, cu fix o seară înainte.
Şi şirul coincidenţelor propri, din ultimul timp, le-aş putea continua dacă ele n-ar fi sub incidenţa personalului sau a intimului.
Poate de remarcat ar fi şi starea asta aproape generalizată, de tăceri sau nu, dar mai toate cu introspecţii dureroase. Şi dorinţe de schimbări fundamentale. Şi, fuga asta care încotro ca potârnichiile cu toate că mai toţii avem o nevoie acută unii de alţii. Şi, analize seci şi la “prea cald” a unor relaţii ce au devenit mult prea apăsătoare. Şi…




Feb 23, 2011 @ 13:46:25
Ha ! Meştere, să vezi la mine hazard al vieţii. Nu se vede ? Am schimbat site-ul de referinţă şi am rugămintea de a fi schimbat şi la blogroll. Bineînţeles, cu speranţa că aceasta modificare va fi scurtă.
Mulţumesc !
Feb 23, 2011 @ 13:49:17
Marian S: rezolvat!
Feb 23, 2011 @ 13:58:30
Ce tentant e un comentariu… Simt cum ma mananca degetele… Poate din lipsa de activitate at the office, poate departarea sau poate subiectul…. Desi daca ma gandesc mai bine cred ca de vinba e predicatul nu subiectul….
Si predicatul fiind uimirea in fata coincidentelor cotidiene devine incitant cand este acoperit de perdeaua intimitatii…
Mestere, Mestere de ce nu ai ramas la pictura apusurilor de soare in mare nevazute inca de tine si te-ai cantonat in zona lucrului manual de a face margele din coincidente si salba din amintirile readuse in primplan de cotidian?
La buna viitoare reintalnire
Feb 23, 2011 @ 14:22:35
Multumesc mult. Sper sa mai deranjez si alta data, cit mai curind, sa-l pui la loc pe cel vechi. Care, apropo, nu dispare, dar acolo e doar locul pentru haz de necaz.
Feb 23, 2011 @ 14:49:06
Ion Ionescu de la Brad: …sau poate predicatul nu era in fraza…si nici cel subinteles…Incitant?! Curiozitatea umana nu are limite dar asta nu e un motiv suficient pentru a o hrani, zic si io…
De ce nu am ramas? Hahahaha!!!! Am ramas mai mult decat iti inchipui chiar daca aparentele spun altceva. Dar asa cum spuneai, la viitoarea reaintalnire e cu ascultat sau povestit
Feb 23, 2011 @ 14:52:46
Marian S: n-ai pentru ce Marian. Ma anunti si pac-tac!
Feb 23, 2011 @ 15:33:01
Manola mea,ca de obicei eu raman fara cuvinte si nu stiu ce sa iti spun.
dar stii, tot ca de obicei,ca sunt ,,aici”…,,acolo”…
Feb 23, 2011 @ 17:06:29
Scorpio: stiu si-ti multumesc.
Ieri am citit si la tine. Dar hai sa vedem cum ne scuturam de zapada, la fel de “hazardant” cum am intrat in ea…
Feb 23, 2011 @ 19:28:52
am trait si eu experiente asemanatoare.adevarat e cand se zice ca o coinicidenta e o minune in care Dumnezeu ramane anonim:)
Feb 23, 2011 @ 20:07:32
Ce pot ca sa spun… greu la deal cu boii mici… ce coincidenta, ai mei erau mar iar dealul era vale
Feb 23, 2011 @ 20:13:48
Mihai : dupa ziua de azi, cred ca Anonimul ma incearca…sau imi da lectii…
Feb 23, 2011 @ 20:19:10
Razvan: asta e altceva, e un soi de “norocosul de tine”
Feb 23, 2011 @ 20:46:57
Doar era vorba de coincidente…
Feb 23, 2011 @ 21:48:47
din doi in doi oameni ca noi…nene…mare socoteala si coincidenta asta…
Feb 23, 2011 @ 22:16:32
Razvan: da’ coincidente in toata regula
)
Feb 23, 2011 @ 22:17:43
Afkafk: daaa, doo la primarie, doo la prefectura
))
Feb 24, 2011 @ 16:11:14
Am si eu din astea, o gramada. Mai mari sau mai mici. In ultima vreme nu m-a bintuit vreo sincronicitate insa de-o buna bucata, cam vreo doua luni, am un sentiment straniu de “nu mai e timp” si ca totul curge mult, mult mai repede. S-o stringe latul?
Hmmm…cica time is what you make of it, asa ne zice reclama aia la Swatch.
Feb 24, 2011 @ 18:58:17
Miorlaupufos: dap si asta. E timpul scurt. Din ce in ce mai scurt.
Feb 26, 2011 @ 08:26:16
și io tot zâc de astea și unii zâmbesc neîncrezători. Cel puțin ultima coincidență de am „pățit-o” e tare de tot.
Cât despre timp…cred că a intrat la apă. Eu, una, cumpăr timp dacă știți pe cineva care vinde
Feb 26, 2011 @ 08:37:56
Dagatha: bine ai venit
Timp? Tata imi spunea ca timpul e o moara, care macina secundele pe post de saci. Si-mi spunea ca sa fac tot ce pot ca sacii(secundele) sa fie plini. Hmmm, incerc si io, dar fiindca nu mai am pe cine sa intreb…acum, ca totul e industrializat si cu mare productivitate…cum sa mai fac? Pur si simplu mai apuc sa umplu sacii (daca)din 10 in 10…