p-un picior de plai…
31 Mar 2011 26 comentarii
in Gânduri din pridvor, Prinse și surprinse
… mi-am făcut o gură de rai…
Multe trebuiesc schimbate, timpul n-a fost prea milos nici cu ele. Ghivecele de lut s-au copt la soare, s-au frăgezit la ger. La fel şi cele de plastic. Pergolele metalice doar în stratul de vopsea se mai ţin verticale…
În fiecare weekend, câte puţin. Pe soare, pe vânt, pe ploaie. Tuns, curăţat de frunze, stropit, ajustat. Încet, încet se luminează în grădinuţa mea şi aştept ca peste numai 2 săptămâni să explodeze de verde, de flori, de veselie. Nu ştiu ce m-aş face fără ea… Unde mi-aş pierde melancoliile şi de unde m-aş alimenta cu senin? Unde mi-aş îngropa clipele urâte de peste zi şi de unde mi-aş culege, zilnic, relaxarea şi detaşarea de tot şi de toate? Uneori, îmi petrec ore, alteori, cu mâinile încărcate de plasele de la piaţă, cu degetele albite de greutate, mă opresc preţ de doar câteva clipe, să o privesc şi să-i ascult pocnetul de viaţă. Oricum ar fi, mă binedispune şi-mi încarcă bateriile. Un zâmbet cât soarele de pe cer îmi răsare în suflet şi mi se oglindeşte pe faţă.
şi d-alea…
30 Mar 2011 10 comentarii
…şi d-alea.
În primul rând, de ziua ei, La Mulţi Ani, Izabela!
În altă ordine de idei, să circuli în Bucureşti, dimineaţa şi pe ploaie…eşti ca un somon care înoată împotriva curentului… Nici norocul, săracul de el, nu te mai ajută! Totul se rezumă la vigilenţa de a nu da vreunul peste tine! Cele două categorii mă scot din minţi: cei care se cred mai deştepţi şi inventeză cea de-a treia/patra bandă pe stânga, evident ocupând sensul celălalt de circulat… şi, mai nou, pierduţii în spaţiu care se opresc fix în mijlocul drumului, din motive de orientare şi nicidecum de manevre stânga – dreapta.
Ajung un car de nervi şi cu fibra întinsă la maxim. Mă gândesc serios să-mi schimb felul în care mă tratez dimineaţa, pe lângă cafea, un ceai de păducel la cană sau la pilulă, ar fi o soluţie pentru a nu produce evenimente în trafic, respectiv ori infarct ori o vreo tamponare urmată de o bătălie pe cinste…de mă văd pe Youtube …la “isterice la volan”…
pledoarie pentru…
29 Mar 2011 Comentarii oprite
…azi.
Ştiu că ce mi se întâmplă mie,
nu mi se întâmplă numai mie!
AM
Bântuiesc pe cărarea net-ului de ceva vreme, suficient însă, să-l constat pe – vresus + şi + versus -. O chestiune doar de timp şi amocul din diverse motive, ne apucă pe rând. Fiecare cu problemele lui, fiecare cu trăirile lui, fiecare cu necazurile lui, că de bucurii nu se plânge sau se retrage în cochilie, nimeni! Aşa cum bine ştim deja, toate trec. Cumva. Sau poate doar ne obişnuim cu pietrele şi nu ni se mai pare grea încărcătura. Sau poate ca nişte fire de iarbă ne ridicăm, după ce furtuna ne-a făcut una cu pământul. Murdari de noroi şi frânţi pe dungă, ne încăpăţânăm şi ne ridicăm. Cumva. Cum? Totul depinde şi stă în natura noastră umană.
Ultimele luni mi-au arătat o altă latură a existenţei mele. O latură strâmtă, plină de ghimpi, obstacole, greutăţi şi împănată cu disperare. Pe care am resimţit-o mai toţi. Creată de oameni incompetenţi. O latură la care, în particular, s-au adăugat răutăţi gratuite şi mijiocii plecate din plăcerea victoriilor mărunte a vanităţilor de beton şi a caracterelor de carton. Nu m-am uitat şi nici nu m-au atins. Am surâs de fiecare dată căci “victoriile” lor de poleială erau victorii doar pentru ei, nu pot fi nici “calde şi nici reci” pentru cel ce nu le înţelege rostul sau, nu are, pentru sine, nevoia lor. Şi mai ales, are alte preocupări. Cu totul altele. Nici măcar mirarea nu mi-a străpuns sufletul în astfel de momente ci doar o plată indiferenţă, o îndepărtare firească.
Totul trece. Nimic, însă, nu-i mai preţios ca momentul de ieri al existenţei fiecăruia dintre noi. Care putea fi frumos, senin, cald şi dacă nu fericit, măcar mulţumit să fi fost şi aşa să ne fi dăinuit în amintire. E prea târziu să-l întorci şi să-l umpli cu puţină bucurie, e prea târziu şi azi se face mâine. Nu merităm să ne pierdem viaţa printre pustiuri şi rătăciri sau printre nevoi şi neajunsuri. Ele vin şi pleacă sau rămân coabitând, liniştite, cu noi. Nu merităm nici timpurile care sunt, cum nu stă nici în puterea noastră să le schimbăm. Şi nu, n-avem nici timp să le aşteptăm ca ele să se schimbe. Şi, ca o remarcă personală, li s-a rupt în puloverul în genunchi anilor de zilele mele triste sau pline cu mâhnire… şi iote d-aia, n-au mai putut ei trece!
Azi, e viaţa noastră. E greu să zâmbeşti cu toată inima când ţi-e sufletul împovărat dar nu-i imposibil. Imposibil e doar să ne recuperăm ziua amarnică şi pierdută, de ieri.
sfidând…
28 Mar 2011 27 comentarii
…ce-i afară!
Mă plimbai pe diferite site-uri…de pantofi, ce altceva mă poate motiva pe o astfel de vreme(-uri) şi-mi poate ridica cheful de viaţă(pe langă cei şi alea care ocupă locurile fruntaşe) ? O pereche(două, trei!) de pantofi! Aşehea, pentru mers la piaţă! 
Normal, mi-am ales! Nu, nu, tocurile nu mă incomodează la condusul Polouţului…cred că aş fi capabilă să conduc şi cu papainoage chiar dacă pentru asta ar trebui să conduc de pe bancheta din spate!
12+1 …
27 Mar 2011 6 comentarii
…că n-am avut cifra 3.
O duminică înnorată şi cam răcoroasă, s-o înveselim şi s-o încălzim niţel. Poafai…că ne şi picură niţel!
Leapşa “Ziua celor 3 link-uri” a ajuns şi la mine via Chinezuţu, ocolite pe la Elisa şi după ce am dat şi eu o raită, zic 5 şi nu 3, sâc!:
şi fără diplomă dar distrat groaznic !
Deci, alea-alea, alea-alea şi să le preluaţi sănătoşi!
