intri și ieși …
30 Apr 2011 15 comentarii
in Orătănii din ogradă, Torcând la fuior
… doar când ți-e rândul. O ierahie de și la sânge.
Asta mi-a plăcut cel mai mult. Nu-i de-ajuns să te naști cu oareșce albăstreală prin vene ci dacă vrei să rămâi în acvariu, atunci e musai să intri și să ieși exact atunci când ți-e rândul. Nu contează contul de peste noapte. Nu contează nimic din ceea ce, în societatea noastră, este considerat valoare. Ar fi prins vreodată monarhia, la noi? Cu tot regretul, în balcanismul nostru, eu cred că nu! La intersecție aflați, ne-am obișnuit cu peșcheșul și frauda de orice fel. Să ne plătim locul. Nici vorbă să-l câștigăm și nici vorbă să fie o alegere a genelor. Mulți din cei de astăzi aflați la rampa scenei sociale, politice, statale, ar trebui să intre primii ca să-i poată onora pe cei ce nu-i mai știe nimeni…Nu, nu cred c-ar fi prins monarhia la noi, am fi corupt-o ș-am fi rescris codurile regale cu bani/favoruri/dosare. Îmi pare rău dar ieri n-am găsit o poză sau n-am vazut un cadru cu familia noastră regală, cu Mihai și principesa Margareta care să fie mediatizat pe măsura importanței prezenței lor, singurii noștri reprezentanți, la această nuntă. Și totuși din 1900 de participanți la ceremonia de nuntă, ei s-au numărat printre cei 300 și câțiva de participanți și la dineu. Asta spune enorm de mult. Dar pentru noi, nu are importanță. De ce? Probabil fiindcă nu au fost Becali…stai că o să vedem destule poze …la nunta secolului românesc, Voluntaro-Pandeleistică…
Ca de obicei…plângem pe mormânt străin și le lăsăm în paragină pe ale neamului nostru.
Și pentru că e sâmbătă, e Simon’ s cat!
bloggar, închiriez…
29 Apr 2011 30 comentarii
…pagină cu ora!
Nah, ca să nu discut de politică și nici de ce-a mai făcut edilul Mitică sau ce tâmpenii vrăji a mai făcut Samatntha…am decis să scriu două constatări : una virtuală și una reală. Aia virtuală se bazează pe 3 ani și jumătate de umblăreț blogosferic, bine, mai mult zilier la blog decât bloggar… și mai mult constatare de soacră mare decât de postitis internaut.
Citesc bloguri. Unele sunt pline ochi de comentarii sau măcar de comentatori diferiți și independenți de posesorul blogului , altele de când le știu sunt la fel de lipsite de privilegiul discuțiilor. Ba nu. Sunt. Vreo doi comentatori cu care se umplue(rar) până la 10 comentarii. Nu vreau să discut despre calitatea sau noncalitatea scrierilor lor(a blogarilor sau a comentatorilor) ci mai degrabă despre fenomenul care se petrece dincolo de pixeli. Ăia doi comentatori …sunt perechea lor legală sau ba. Adică ori stau împreună și împart aceeași masă și casă(cu sau fără acte) sau pur și simplu sunt iubirile venite ”pă” calul alb ori ”mâncați-aș amazoanca” aia de care bănuie nevasta(în mod paranoic și nejustificat!). Vaaaai, și ce drăgălășenii!!! Și ce ridicături în slava cerului! Sau ce scandaluri și gânduri nerostite…! Iubire, bre, e iubire, la naiba! Cu năbădăi!
Ori într-un caz, ori în altul, exchibiționismul lor mă face să cred că trebuie și în spațiul ăsta virtual un locșor cu ora…Să mă..să nu mă?! Neeee, că se umple grădinuța de! Așa că, idee liberă la câștig, care o vrea!
Aia reală, o altă constatare personală a zilelor noastre …nunta mileniului! Nu cumva e cam anacronică față de timpurile astea zbuciumate și pe deasupra și digitalizate?! N-o fii ajuns și în GB, criza? Vaaaai, coroana nu se raliază cu tăierile supușilor?! Ba da, fie vorba între noi…au poruncit să nu să bea bere la nuntă! E de porc pentru casa regală…
Și mă întreb, nu cumva taman acolo unde se strigă decența cu Big Ben-ul și eticheta se arborează până în vârf de bearskins…taman acolo totul, e de-o lipsă cruntă de decență?! Hmmm…le închiriez și ăstora un petec de grădină, tot pe timp foarte limitat…să se poată pupa liniștiți și poate cu ocazia asta …și sincer…e adevărat…n-or să scoată niciun beneficiu financiar…
ps. Trec și eu la metoda ca prea s-au strâns datoriile blogosferice ca alea din viața reală…
treabă, treabă…
28 Apr 2011 8 comentarii
in Din grădină
…treabă.
De 3 zile, n-am timp nici să mă plâng. Calculatorul l-am folosit strict la servici pe post de instrument de lucru, de scos word-uri şi alte bălării… Fură mai mult bune decât rele. Gheorghe mulţi şi 48. Atât a făcut Manolu, ieri.
Astăzi iar am o zi zbuciumată. Şi mâine se preconizează la fel.
despre iubirea…
25 Apr 2011 28 comentarii
… ca un concert. Surd.
Simfoniile și uverturile lui Beethoven mi-au inspirat copilăria. Am fost teribil de impresionată de puterea lui de creație și mai ales, surd aproape fiind. Îmi imagineam adesea cum trebuie să fi fost în pielea lui, cu atâta putere interioară, cu atâtea sunete și tonuri, cu atâta emoție de transmis, fără însă să-și mai poată auzi compozițiile. Îmi imaginam note grave sau acute pe care le cântau vocile din capul meu, cum și clapele unui pian sau corzile unei viori invizibile pe muzica cărora îmi purtam pașii în dans. Vântul, valurile, cerul senin sau furios, bucuria copilărească sau tristețea florilor veștejite și cu petale căzătoare, crengile goale așteptând a primăvară, scânteile din focurile de tabără la care n-am fost, ciripitul păsărilor zglobii sau în trecere spre alte meleaguri, furnicile și fluturii, iarba verde și pământul harnic și câte altele, mi-au fost inspirație. O muzică ce n-am știut niciodată s-o pun pe portativ. A rămas a mea pentru veșnicie, acolo ascunsă în negura timului ce mi-a fost dat, alături de imensa bucurie trăită în sunetele ei. Am numit-o iubirea-concert pentru muzică. Pe care nimeni nu mi-o poate lua, așa cum nimeni nu mi-a putut-o altera vreodată. Un concert surd pentru toți din jurul meu.
Probabil emoțiile trăite atunci și-au pus amprenta definitiv pe ideea și conceptul de iubire. Vulcanic interioară și lipsită de acustică exterior. Cu amintiri frumoase pe care nu trebuie ca timpul să le scoată nostalgia la lumină, pierzându-le pe cele urâte. Iubiri concerte, în care notele te pătrund și emoțiile te devastează. Iubiri pentru iubire. De celălalt sau de El.
Astăzi, se țipă trâmbițând iubirile. Și cu aceleași trâmbițe, despărțirile. Goarnele sună. Cu cât mai tare, cu cât mai cunoscute, cu atât mai ”puternice”. Cu cât mai cunoscute, cu atât mai mulți spectatori și nu numai, la existența iubirii. Iubiri cu mulțimi participative. Iubiri în acord global. Cu despărțiri contestatoare de sentimente, emoții și trăiri, chiar cu riscul de a se renega propria viață. Cu iubire pe iubire călcând...Un concert dezlânat și trist cu animatori și animatoare, cu saltimbanci și paiațe, o iubire-circ. Iubiri-circ de oameni sau de Dumnezeu.
