toate borcanele cu zacuscă…

02 Apr 2011 19 comentarii

by Ana lu' Manole in Torcând la fuior

…să apeleze la mine!

“Noi ce mâncăm azi? şi Io, ce să(vă) mai gătesc?!”, două întrebări demne de emisiuni gen “Vrei să fii miliardar?” sau temă de ghicit pentru “Preţul corect”.  Umblând acum vreo două zile prin bucătărie precum rătăcitul în deşert, cu două capete care mă verificau pe rând de după cantul uşii(da, m-a lovit un amarnic regret că am desfiinţat uşa!), îmi măcinam neuronii în căutarea răspunsului aproape de ideal, în sensul ca ceea ce pun şi învârt în cratiţă să fie comestibil pentru toţi mesenii uşor mofturoşi…

Fac rapid un inventar a ceea ce e prin frigider şi cămară, ce-ar putea să iasă, tai de lista mentală orice-la care ar exista dubii cu privire la apreciere şi ajung la concluzia că numai o musaca meseriaşă mă mai poate salva. Mă uit la boţul de carne tocată şi la cei 4 rătăciţi de cartofi şi îmi dau seama că ceea ce ar putea să iasă ar mulţumii doar pisica, vreo două zile…

Mda, îmi zic, şi când aproape să renunţ îmi pică ochii pe cele 2 borcane de zacuscă mai altfel, făcute de mama. Îmi sclipesc ochii şi înfaşc(cu dexteritatea elefantului în grădină) borcanele cu pricina, îl prind pe unul exact când să se ciocnească cu tăvile de friptură… şi, odată salvat, mă apuc de treabă… Bag la cuptorul cu “microvele”  des potatos rătăcindos şi fixez pentru copt, 30 de minute.

Pun carnea la călit fără adaos de ulei, o las să se perpelească vreo 3-4 minuţele, timp în care o răsucesc şi-o învârt ca la horă, după care arunc peste ea o ceapă potrivită ca mărime da’ mărunţel tocată. Adaug sare, o lecuţă de piper şi 2 linguriţe de vegeta(d-aia cu bucătaru’ pe ea). No, cum miroasele se ridicau spre cer hotă, era momentul şi cazul să le fac cunoştinţă cu zacusca mamei. Dau să le pun conţinutul în tigaie dar mărimea vinetei şi a gogoşarului, mă pun pe gânduri…şi cu ochii minţii le văd cum sunt alese de fii-mea şi cum le înşiră pe marginea farfuriei…Nu-i bine, îmi zic, şi le mărunţesc cu sârg. Le amestec şi pe ele şi las totul să bolborosească vreo 10 minute, la foculeţ molcom…după care le trag de-o parte la odihnă până când cojesc, sfarm şi amestec la cartofii copţi. Un pat pe fundul tăvii, o pătură deasupra din piureul de cartof copt, la mijloc compoziţia cu zacuscă cum numai mama ştie s-o facă! şi bâşt cu ea la cuptor încă vreo juma de ceas!

Ce-a ieşit? Păi…nu prea mai am ce a vă arăta…că nu’ş când s-a “topit”!  Poze de după ce-am scos-o din cuptor, n-am mai apucat să fac …