un concert, un zâmbet larg și…
11 Mai 2011 24 comentarii
in Azurii, Gânduri din pridvor
…două constatări.
Am fost la concertul D.lui Tudor Gheorghe. Și l-am scris înadins cu ”D.lui” dintr-un infint respect. Al meu pentru dumnealui, al dumnealui pentru oricare. Pentru că, vorbind despre anumiți poeți/oameni și despre cea care-i stă alături, întotdeauna le-a arătat același respect. O eleganță demnă de luat în seamă.
Am fost la concert și mi-am umplut sufletul cu liniște, cu bucurie, cu aceea stare de bine de care uitasem și după care tânjeam atât de mult! Minunat, magistral! Forța cu care transmite emoția și bucuria pe care o are pentru ceea ce face m-au copleșit. Trecut, prezent și viitor. Al nostru. Har. Geniu. Sclipirea ochilor vii. Superb! Mulțumesc!
Ieșind de la concert, n-am putut să nu privesc lung clădirea Sălii Palatului. Ș-atunci mi-am dat seama de cea de-a doua constatare(prima, merită un articol întreg).
Trăinicia și efemerul. Acum 30 de ani, pe scena Sălii Palatului, Dl. Tudor Gheorghe cânta. Acum 30 de ani, niște oameni țineau congrese. Azi, în 2011, Dl. Tudor Gheorghe încă mai urcă pe scenă și pleacă în ropote de aplauze. Ceilalți?!
- – - -







Mai 11, 2011 @ 08:41:53
Îi urmează alţi…efemeri.;)
Mai 11, 2011 @ 08:54:53
Vom fi un pic mai saraci decat suntem ,cand va disparea si Tudor Gheorghe….
Mai 11, 2011 @ 09:03:47
Ceilalți?
Țin congrese în continuare (cărora le zic acum convenții sau conferințe naționale), doar că risipiți prin alte partide.
Mai 11, 2011 @ 09:05:20
Excelenta concluzia, mi-a placut mult de tot
Am avut si eu ocazia in cateva randuri sa merg la concertele lui, o data chiar intr-un cadru privat, si pot spune ca stiu perfect despre ce vorbesti, atunci cand evoci trairile printre lacrimi in ochi sclipitori: ale lui, ale noastre…
Mai 11, 2011 @ 12:03:20
te invidiez!
O filmare asa, bruta, din sala, nu ai facut?
Mai 11, 2011 @ 12:07:52
He! He! He!

Mestere, Mestere…. De ce oare nu te-ai limitat la a povesti despre magia concertului, magie cu care erai deja incarcata inaintea lui? Sa fie oare “cerebralul” de care nu poti scapa? Sau oare oxiurii care nu-ti dau pace?
Distanta intre cerebral si oxiuri este atat de mica uneori….
Mai 11, 2011 @ 12:14:48
Starsgates: categoric!
Mai 11, 2011 @ 12:15:38
Scorpio:…si pustii cand s-o duce de rapa…tot ceea ce vrea dumnealui sa mentina si sa transmita…
Mai 11, 2011 @ 12:16:42
Silavaracald: da, aplaudati din ratiuni mercantile.
Mai 11, 2011 @ 12:18:28
Teo Negura: …sa vezi cand oi scrie prima concluzie
Dap, te incarca. Un reper de care te agati ca sa poti continua
Mai 11, 2011 @ 12:20:28
Coolnewz: ..am reusit sa filmez, la inceput, vreo 2 minute…cu telefonul…apoi, am uitat de el…ramand cu gura cascata de entuziasm
Mai 11, 2011 @ 12:22:46
Ion Ionescu de la Brad: ehe, cine stie, cunoaste cum e cu distanta dintre cerebral si oxiuri!

))))
Uneori “cerebralul” de care nu pot scapa, alteori oxiuriile de la purtator. De data asa, fuse prima varianta
Mai 11, 2011 @ 13:56:58
Trainicia e data de har, de munca grea si cinstita, de nopti nedormite si zbucium. Ceilalti nu bifeaza niciuna dintre caracteristicile astea, dar sint in continuare in fruntea bucatelor, ei sau familiile lor.
Mai 11, 2011 @ 17:04:05
Ceilalti… ne conduc…
Sa traiti bine!
Mai 11, 2011 @ 18:45:40
Miorlaupufos: inca, da. Fara scena Salii Palatului, fara ropote de aplauze. Denigrati si urati in acelasi timp. Ca li se rupe motul la basca? Probabil.
Dap, niciuna din caracteristici nu se regasesc la ei.
Mai 11, 2011 @ 18:46:41
Razvan: intotdeauna am fost de parere ca daca vrei sa carpesti un petec …trebuie sa ai un sac, de unde intreb : ne conduc sau ne lasam condusi?
Mai 11, 2011 @ 19:06:03
Daca mai sunt artisti ca Tudor Gheorghe si anonimi iubitori de arta si de tara ca noi, nimic nu-i pierdut.
Dar despre melodia cantata acum cateva minute de Veta Biris la emisiunea lui Maruta ce zici ? Da, Romania nu moare ! M-a emotionat pana la lacrimi.
Mai 11, 2011 @ 20:03:51
Conteaza?
si off topic – ia sa vad daca ghicesti raspunsul la intrebarea pe care am pus-o la mine pe blog.
Mai 11, 2011 @ 20:50:07
Zinca Beiu: cat or mai fi si de unii si de altii…ca dupa…e exact cum spune dumnealui:
“În fiecare zi ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare
Şi nu băgăm de seamă că în loc
Rămâne un deşert de disperare.”
Mai 11, 2011 @ 20:52:53
Razvan: dap, este. Una mare. A fi constient, ceea ce nu e cazul…
Data viitoare sa fie cu pedepse
)))))))))))
M-am uitat, habar n-am!!!!
Mai 11, 2011 @ 22:35:54
Ma refeream la rezultatul final, care e acelasi.
Buna sugestia cu pedepsele, dar trebuie sa arunci si tu o presupunere, la mine pe blog nu exista si raspunsuri gresite… exista NUMAI raspunsuri gresite
Mai 12, 2011 @ 14:21:49
Razvan: am inteles, Imi place sa cred ca-mi place sa fiu condusa pe drumul pe care il aleg si la care particip. Si nu, nu e chiar acelasi lucru
)))
Am vazut!