ce să-ţi/ să…
19 Mai 2011 20 comentarii
in Gânduri
…iau?
Diverse evenimente. Care vin grupate, de teamă să nu se piardă. Cum vin autobuzele în stație, ori niciunul, ori câte 3-4. Nu mă plâng, e chiar fain ca o dată cu soarele să te mai conversezi cu lumea, o glumă, o măslină, mai afli, mai și mai. În iunie, e altceva.
Cadou. Iată un cuvânt care m-a perpelit oleacă sau mai bine zis, a încercat, până săptămâna trecută când am intrat în mall-ul de colț să cumpăr ceva și-am ieșit, fără. Atunci am simțit că ceva nu e în regulă cu capul meu. De fapt, ce vroiam? Luna de cer? Utilitate? Bun gust? Rafinament? Epatarea mea? Impresionarea adresantului? Categoric, toate. Da’ nu merg decât în două condiții mai mult sau mai puțin cumulative: disponibilitate financiară și obligație. Ceea ce, nu era/este cazul nici pentru una, nici pentru cealaltă.
La urma urmei, cum luăm un cadou? De cele mai multe ori ne dorim ca el să fie altfel. Să impresioneze, fie prin utilitate, fie prin cost. Caz în care să sclipim ca becul aprins de la veioză. Și atunci nu-l mai punem pe sărbătorit în prim plan, el devine o motivație, cadoul un mijloc și noi scopul, să ne împăunăm cu luminile rampei. În alte cazuri, luăm cadoul cunoscându-l foarte bine pe distinatar, știind ceea ce are nevoie. Atunci, cadoul poartă amprenta ajutorului, a completării, a recunoașterii unor lipsuri și nu a bucuriei pe care ar trebui s-o resimtă cel ce-l primește.
Renunțând la vanitatea noastră, cadoul ideal este acela care produce bucurie. Nu importă câtă și nici unde ne aflăm pe scară invitațiilor, ci în mod particular, cadoul oferit să aibă aura mulțumirii sufletești de ambele părţi. Pașii ar trebui să ne poarte spre ceva de calitate și bun gust în armonie cu primitorul, indiferent că e vorba de un sau de mărimea unui degetar. Un obiect/lucru pe care privindu-l sau folosindu-l, să reflecte bucuria fie a frumuseții(prin ochii celui ce-l primește), fie a utilității(care să nu atingă în mod strident necesitățile și nici să fie în dezacord cu particularitățile primitorului).
Un cadou e bucuria de a dărui. Un cadou poate fi orice, atâta timp cât în el se reflectă eleganța alegerii și respectul pentru celălalt.
Mai 19, 2011 @ 10:05:04
gindurile nerostite ale fiecaruia dintre noi cind trebuie sa alegem un cadou …
Mai 19, 2011 @ 12:10:31
numai ca in ultimul timp,prefer sa intreb cam ce si-ar dori..si cumpar.
Mai 19, 2011 @ 12:21:03
asta-i cea mai mare dilema. niciodata nu stiu ce cadou sa cumpar. oricum prima piedica e bugetul pentru ca de obicei inspiratia ma indeamna doar catre lucruri scumpe ( nu ca as vrea musai sa epatez cu asta dar ieftin si bun gasescmai rar). atunci incep negocierea intre frumos , util si ajung la simbolic. mai mult , nu-mi place sa cumpar cadouri sub presiunea momentului si mi-am propus ( iar de cateva ori chiar am reusit ) sa iau cadouri atunci cand am avut ocazia (a se citi bani si inspiratie) si sa le ofer cand a fost cazul . dupa mine e mai bine asa desi … banii nu prisosesc niciodata – asta-i mai rau.
Mai 19, 2011 @ 12:33:02
Aleg un cadou in functie de moment (eveniment). Incerc sa “punctez” momentul pentru ca mai tarziu sa ne aducem aminte, amandoi (cu totii), cu placere de … vremurile “alea”. Nu este cazul sa aleg cu gandul la “asta este de la X” ci la “pe asta l-am primit cand …”. Adica bucuria sa nu fie numai de moment ci sa devina si o amintire.
Amintirile placute sunt ceea ce vom lua cu noi cand … asa ca vreau sa ofer cat mai multe amintiri placute, inclusiv prin cadourile pe care le fac.
Mai 19, 2011 @ 14:35:28
Eu trebuie sa simt cadoul care-l cumpar,adica sa ma bucur eu in primul rand de el:),apoi sa vad bucuria celorlalti.
Steluta are un dar aparte de a cumpara cadouri!:)
Mai 19, 2011 @ 14:44:13
Eu, odata, m-am facut cadou pe mine insumi.
Dar nu merge, asa, oricand, oricum si la oricine.
Mai 19, 2011 @ 16:53:16
Coolnewz: bineinteles!!! Si grijile…si mintea de urma…
Mai 19, 2011 @ 16:53:52
Scorpio: aia e metoda cea mai facila, insa de cele mai multe ori, nu poti apela la ea…
Mai 19, 2011 @ 16:55:14
Daiana: ehe, cate ispite mai gasesc si io in drumul meu…care ar putea fi cu succes folosite in astfel de cazuri dar…n-am ‘timp” sa ma opresc la ele
)))
Mai 19, 2011 @ 16:57:54
Glass and Iron:asta numesc eu eleganta : sa ma gandesc la moment iar prin respect sa darui ceva de calitate omului.
Corect, uneori nu ne mai amintim de la cine am primit x chestie dar cu certitudine stim cand.
Mai 19, 2011 @ 16:59:48
Angi: n-am putut niciodata sa cumpar ceva ce nu mi-a placut …daca vrea si vrea, atunci sa si-l cumpere singur! Imi sta bine si in ipostaza de sponsor, nu ma supar
)))
Eram sigura ca e asa, Steluta are un fel aparte de a fi, de a simti
Mai 19, 2011 @ 17:00:35
Marian S: si cat de mare era fundita? Si cum statea? Avea si colturile ridicate?
Mai 19, 2011 @ 19:29:01
Prefer cadourile inteligente si cu gust.De exemplu, mi-a facut mare placere cand am primit un elastic pt.par la care erau atasati doi samburi de piersica, sau un colier confectionat din nasturi.Asta e.
Mai 19, 2011 @ 21:58:40
Pentru că încă nu am simţit ce ar trebui să fie cadoul pentru angi, încă nu l-am făcut, aşa că meştere vezi cât de mare e dilema mea?:)))
Mai 19, 2011 @ 22:00:38
Zinca Beiu: dap. Exact. Asta e bucuria celui care primeste.
Mai 19, 2011 @ 22:06:47
Starsgates: pentru ca nu i-a venit timpul
Mai 19, 2011 @ 23:35:11
Cel mai minunat cadou din viaţa mea l-am primit de la o fetiţă de 5 ani, care mă iubea atât încât mi-a dăruit de ziua mea pe Coca, păpuşa ei preferată, fără de care nu adormea, nu mănca, nu respira. Mi-a dat-o plângând şi mi-a spus: “te iubesc pe locu-ntâi şi pe tine şi pe Coca”.
I-am explicat că eu având mult de lucru nu pot sa am grijă de Coca şi am nevoie de o bonă, aşa că aş ruga-o pe ea să aibă grijă de păpuşa mea până ies eu la pensie
Mai 20, 2011 @ 10:32:14
Arcadia: intradevar e cel mai frumos cadou pe care poate sa-l primeasca un om! Felicitari!