31…
31 Iul 2011 18 comentarii
… pe 31. Şi-un răsărit de soare.
V-am ascultat. La 6,30 eram pe plajă.
Nici că puteam să pierd un aşa răsărit…
Să cânte muzicuţa…
inel, ineluşul meu…
30 Iul 2011 34 comentarii
…ce mi te-a dat un oarecare el…
Că nu puteam să nu mă întâlnesc cu o poveste…
Printre tarabe, o zăresc. Mă zăreşte şi ea şi-mi trage un zâmbet plin, la început, care, cu cât ne apropiam, se transformă într-unul plat şi fix. Ţine de mână un bărbat şi-mi arată mândră verigheta proaspătă, lucioasă, cu modelul încă nealterat de Ciful bucătăriei. Trag cu ochiul către macho man şi observ repede sigla cu 4 cercuri de pe cheile pe care le învârte cu intenţie, alura sportivă dar modestă, figura liniştită în care doi ochi joacă în aura fericirii. Genul de casă, îmi zic.
Îmi vine repede în minte imaginea de nici acum două săptămâni, când veselă ca o vrăbiuţă, se plimba ţinută de mijloc de iubirea vieţii ei, de care avea grija de ceva ani. Îmi explicase, cândva, printr-un curs intensiv, despre erotismul relaţiei, perfecţiunea şifonării cearceafului corelat cu dispariţia subită a coşurilor de pe faţă, başca că i se reglase metabolismul şi i se relaxase sistemul nervos.
Schimbăm câteva cuvinte de întâmpinare şi ea mă trage de mână spre o tarabă oarecare. Îmi spune dintr-o suflare, cine, când, unde, cât. Ascult. La finalul debitului verbal, pun întrebarea : Şi, celălalt? Răspunsul dur pe chipul senin, mă năuceşte: Păi, ce are primăria cu endocrinologia?!
- – - – - -
contratimp…
29 Iul 2011 20 comentarii
in Azurii
…pe toate uliţele şi la toate orele …
Io mă trezesc la 7…cu doar câteva minute înainte ca Manolu să-şi începă noua serie de sforăituri(oricum la prima, cea de cu noaptea, pândesc şi adorm fix pe prima apnee). Somnul nu mi se mai leagă, geana nu mi se mai lipeşte… De la Mica, nu se aude nimica…ba când se trezeşte poartă motiv naţional pe piele de încreţituri şi zig-zaguri, semne clare că nici de clintit de pe-o parte pe alta, nu se răsuceşte.
Cu ei nici nu poate fi vorba să prindem vreo ultravioletă sau vreun răsărit de soare! Soarele n-a vrut niciodată să răsară la ora 10, când ei, după multe rugăminţi, tropăituri, sunete de trompete, abia catadicsesc să deschidă un ochi la mine…
La 7 dimineaţa…ce pot ca să fac? Ei, da, cobor cu laptopul la piscina hotelului agăţând în drum un expresso… Şi uite aşa se strecoară în zilele mele de vacanţă, măritul internet. Privesc lumea care se perindă încet, încet spre masă…plajă.
În contratimp suntem şi la malul mării. Când ceilalţi pleacă…noi, că abia venim cu o lene incomensurabilă ne întindem toate cele pe nisipul deja fierbinte. Săpăm gropiţa pentru umbrelă şi ne îmbălsămăm cu factorul 50…de ne transformăm în familia Casper. Cu un asemenea program, nici nu se pune problema să mai ajungem, după somnul de după amiază, la o altă baie de soare. Şi seara…începe la 10 în noapte când ceilalţi se strâng cuminţi în camerele de hotel…
Fiecare familie îşi are ritmul ei…fiecare înţelege cumva vacanţa. Şi dacă programul ăsta ne împacă pe toţi trei, ei bine, aşa ne trebuie!
- – - – -
Teo, Dana, Nea Costache, Papornita
pe fir în jos…
28 Iul 2011 38 comentarii
…cu-n rictus frumos…
Hai, neamule cu tiroliana!
Când am văzut-o…am fost extreme de încântată. Mă uitam cum o luau alţii pe fir în jos şi ideea mi-a surâs. Pentru cineva pentru care sport extrem înseamnă făcutul pieţei şi circulatul cu maşina în Bucureşti(fie vorba între noi, chiar este!), pentru cineva care ar lăsa să-i crape şinele montagne russe-ului şi să le cadă rulmenţii altora de acelaşi tip, pentru cineva care consideră Balerina doar bibelou şi ăla de muzeu, deci, pentru cineva ca mine, care are adrenalina în buzunarul de la piept şi pentru asta îi trebuie doar să-i sară ţandăra(ceea ce necesită efort minim!), ei bine…tiroliana…aprobarea cu zâmbet a tirolienei, a fost un mare pas înainte!
Hai! zice ea. Hai! zic şi io cu inconştienţă! 
Prima tresărire la ce draq mă apuc să fac fuse când mă înhămară ăia. Cred că jena a fost cea care nu m-a lăsat să le sar brusc ălora din hăţuri! Odată prinsă cu ele precum bebeluşii, am luat-o pe scară, în sus. Cu fiecare treaptă, genunchii îmi tremurau şi mai tare…cu fiecare unghi crescător de perspectivă…îmi zdrăngăneau şi mai tare carabinele! Treptele nu puteau să dureze o veşnicie….şi când m-am văzut sus…cu lacul în faaaaaaţă…vaaaai muuuică! Dacă în acel moment mi-ar fi spus că aia a fost tot…ei bine, renunţam cu voioşie la chinga de orice fel!
Un avânt…şi m-am trezit râzînd în hohote preţ de 20 de secunde, cam până deasupra lacului, când am început să mă rotesc! Zâmbetul mi-a îngheţat, mâna mi s-a înţepenit pe chingă şi ochii au rămas ficşi pe carbină! O vedeam cum se desface şi io – marea înotătoare!!!- făcând pluta până la mal!
Şi atunci mi-am zis în barbă…tiroliană ţi-a trebuit Manolito…baie în lac o să faci! Oac! Oac!
Cu dinţii clănţănitori şi grisimă nemascată…o aud pe fii-mea în entuziasmul celor 14 ani ai ei:
- Vezi, măi mamă?! Astea-s activităţi mamă-fiică!
…Hmmm, şi io care mă pregăteam să-mi schimb pampersul…
Nu, nu ştiu de ce poza cu mine a ieşit din doo bucăţi!
…
…
- – - – -
la sanatoriul…
27 Iul 2011 29 comentarii
…litoralului românesc…
O apă ca pentru unii ca mine…limpede şi caldă. Dap, dacă bagi un plic de ceai…
- – - – - – -
