ochiul care râde…
04 Iul 2011 18 comentarii
…ochiul care plânge!
Prietenia este mâna care-ţi şterge lacrimile
când sufletul te doare...
Îmi pleacă un prieten.
Ne cunoaştem de foarte multă vreme, ne-am împuns precum tăuraşii, în diferite ocazii. Uneori aveam eu dreptate, alteori a avut el dreptate. Târziu, prietenia a depăşit colegialitatea. Acestui prieten, îi datorez foarte multe. Conceptual, mi-a aşezat înapoi, la locul potrivit, noţiunea de prietenie şi-a făcut-o reală, pământeană. Aia adevărată, scrisă prin paginile gălbejite ale cărţilor de demult. Cu ajutor şi respect, cu altruism şi empatie. Cu disponibilitate. Faptic, datorită lui, cu ochii deschişi, am luat decizii importante pentru mine şi familia mea, care s-au dovedit, cel puţin până acum, strălucite.
Şi pleacă. Peste mări şi ţări. Poate nu aşa de departe, însă, pleacă. O să-i fie bine şi cred că nu ştiu vreun alt om căruia să i se cuvină, mai mult decât el, o recunoaşterea profesională la un nivel pe care unii nici nu ştiu să-l pronunţe, cum la fel de mult, un strop de linişte şi tihnă pentru suflet. Îmi doresc din toată inima, ca amândouă laturile să-i reuşească. Pentru că, aşa cum spune reclama: Merită!
De câte ori încerc sentimentul ăsta, mă rup în două. Rostesc mai întâi pentru sine apoi cu glas tare şi pentru celălalt : “Îmi pare rău pentru sine, îmi pare bine pentru tine”. Şi e real . Şi e din adâncul sufletului.
Iul 04, 2011 @ 10:39:00
din pacate nu se poate spune ca distanta nu conteaza. Cu toate astea eu am o prietena cu care am tinut o foarte strinsa legatura oriunde s-a intimplat sa fiu Dar in mod evident ne-am vazut mai rar cind am fost mai departe, aspect care ingroasa mai repede stratul de praf!
Iul 04, 2011 @ 10:44:02
Coolnewz: d-aia am si evitat sa spun despre ce-mi spui tu. O parte a regretului meu este tocmai in acest aspect. Cum o vrea Dumnezeu.
Macar pentru cat a fost si probabil cat o sa mai fie(chiar asa distantata), ii multumesc.
Iul 04, 2011 @ 12:08:21
nu ştiu dacă partea cu “stratul de praf” de aici de la comentarii se aplică în orice situaţie; dacă e să îmi caut prietenii, pe marea lor majoritate îi regăsesc te miri unde, numai prin România nu; şi totuşi, cea mai bună prietenă pe care am avut-o şi aş putea-o avea vreodată nu este în România de ani buni, pentru că a ştiut (sau poate am ştiut amândoi, nu am idee) să nu lase să se aştearnă acel praf.
Iul 04, 2011 @ 12:19:01
Papornitacuvorbe: sunt multe de spus. Si da, ai dreptate conteaza daca lasi sau ba praful sa se aseze. E mai complicat decat la prima vedere. Pleaca spre alte lumi si alte preocupari. Uneori, a lasa pe cineva sa isi ia zborul este cea mai mare dovada de prietenie, de a nu-l mai intoarce undeva(situatie sau amintiri) unde nu i-a fost bine. Ma rog, nu pot sa vorbesc/gandesc in numele lui. Asa cum spuneam, cum o vrea Dumnezeu.
Iul 04, 2011 @ 12:27:10
Iti doresc sa treci cu bine peste tristetea separarii fizice, gandindu-te ca-i e bine acolo unde e… Da, cu praful nu prea ai cum lupta…
Iul 04, 2011 @ 12:40:01
Nu cred ca prieteniile autentice au de suferit din cauza distantei. Oamenii care au ce sa-si spuna, care au ce sa-si impartaseasca unii altora, o vor face si de la distanta la fel de bine cum o fac si de aproape. Si acum, si peste multi ani. Reciproca e si ea adevarata: oamenii care nu ( mai au ) ce sa-si spuna, isi vor termina rapid dictionarul si in conditiile in care ii desparte doar un cot.
Iul 04, 2011 @ 12:40:16
Dana: bucuria ca-i va fi mai bine deja compenseaza tristetea mea. Separarea fizica nu conteaza ashea de tare cat faptul ca aici era conectat la probleme asemanatoare. Praful, vom vedea cum o sa fie.
Iul 04, 2011 @ 12:43:16
Miorlaupufos: si da, si nu. Dupa mine, acolo unde pleaca are alte dimensiuni, pe care eu nu le cunosc, nu le stiu cum de altfel si el se rupe de dimensiunile stramte de aici.
Nu stiu cum o sa fie.
Iul 04, 2011 @ 14:51:07
Eu ii urez mult noroc celui care pleca, ii trebuie mult noroc ca vada si de acolo ceea ce a vazut de aici, unde se va duce.
Iar tie , daca a fost prieten adevarat, iti va ramane tot asa, preocuparile se schimba, tematica se diversifica
Iul 04, 2011 @ 20:08:21
Elisa: multumesc!
Iul 04, 2011 @ 20:20:05
In mod cert prietenul tau se va plia pe realitatile tarii respective si el nu va mai fi cel care a plecat . Multe se vor schimba. Prietenia va fi supusa unui ” examen”.Poate-l va trece.
Iul 04, 2011 @ 20:35:19
Zinca Beiu: dap, asa e. In ceea ce priveste ”examenul”, e ca si luat. Ceea ce a fost si a facut pana acum, eu una, ma consider o norocoasa, si tocmai din prietenia pe care i-o port, nu-l l-as mai impovara cu lucruri pe care ori nu le va mai intelege ori il vor aduce inapoi la o realitate de care vrea sa scape.
Iul 04, 2011 @ 21:31:31
Eu am trăit o astfel de despărţire de prietena mea cea mai bună. Amândouă am decis să nu ne promitem nimic, să lăsăm lucrurile să se aşeze de la sine, să-şi găsească un nou făgaş.
Ei bine, află că atunci când stăteam în acelaşi oraş vorbeam săptămânal, acum vorbim zilnic. Cu rare excepţii.
Să-i fie bine prietenului tău! Şi ţie! :*
Iul 04, 2011 @ 21:47:32
Arcadia: nu-i prima oara cand mi se intampla.
Dap, cred ca cel mai corect e asa cum ati procedat. .Oricum, ca prieten, il inteleg acum si in viitor.
Multumesc!
Iul 05, 2011 @ 22:46:53
Mestere, Mestere….
citez “Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim. Iar oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri gata facute de la negustori. Si cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni” – Antoine de Saint Exupery
Iul 06, 2011 @ 06:51:40
Ion Ionescu de la Brad: din fericire, mai avem timp sa imblanzim….
Iul 06, 2011 @ 22:10:14
mestere cum am spus, nu cunoastem decat ceea ce imblanzim….. eu am imblanzit deja….tu? mai ai timp….de cumparat nu avem cum, nu s-au inventat vanzatorii…. sa citez un distins comentator de mai sus, prietenia va fi supusa unui “examen”….sper sa nu fie Bacalaureatul de anul asta, prea multe camere de luat vederi atat in timpul lui cat si dupa….prea multe…. si prea putini cei “cu chemare” care au fost chemati sa sporovaiasca despre “examinari” si “examinatori”….
sper totusi ca “prietenul” din zicerile tale sa nu plece spre alte dimensiuni ci doar spre alte zari, atat….in rest sa ramana la fel de “prezent”, daca o sa mai poata….
Iul 06, 2011 @ 23:00:51
Ion Ionescu de la Brad: hmmm…sunt atatea de spus sau nimic.
Primul lucru pe care-l spun este ca prietenul pleaca spre alte zari. In al doilea rand, prietenul deja pentru mine, a trecut examenul, si asta o spuneam tot printr-un comentariu, motivand si de ce.
Acum cu ce-o sa fie de acum inainte e destul de… s-ar putea ca el sa vrea sa continue dar tocmai din prietenia pe care i-o port, sa il las sa zboare linistit spre zarile albastre care i se arata.
Daca am imblanzit? Hehe…