11 secunde…

06 Iul 2011 25 comentarii

by Ana lu' Manole in Poveşti la gura sobei

… cu și de la Miorlaupufos.

Motto: Ceea ce numim “viata” reprezinta de fapt acele

momente in care ni se taie respiratia.

Pe 11 iulie ar trebui sa fie a doua mea zi de nastere. Sau a treia. As mai avea inca una, undeva dupa Craciun. Nu stiu sa multumesc indestulator divinitatii pentru ceea ce am primit si  pentru lectiile pe care le-am invatat. Una dintre ele, despre corectitudine, atunci cind esti tu cu tine si nu te vede nimeni, mai presus de lege, pentru ca legea n-are cum sa se aplice. Dar, in acelasi timp, nu exista nici termen de prescriptie pentru cele faptuite sau, dupa caz, nefaptuite.

10 iulie 2004. Vara, soare si frumos. Impreuna cu o prietena si fratele ei hotarim sa plecam la mare. La vremea aceea autostrada nu era gata, doar vreo 60 de kilometri ii puteam parcurge, astfel incit drumul catre mare era tot cel vechi. Pe doua sensuri, copaci stinga-dreapta, camioane, carute, biciclisti, de toate. La iesirea de pe autostrada, pauza de tigari si cafea la un popas pe marginea drumului de semi-tara. Desi sint o zapacita notorie, de cred ca as face dezordine si intr-o camera complet goala, desi pierd o hirtie de la etajul 4 pina la parter, probabil in lift, pe scurt, desi nu prea imi pasa de reguli si interdictii, desi nu eu eram la volan ci in dreapta, a existat o singura secunda in care, dupa ce-am urcat din nou in masina, aproape am ordonat “centurile de siguranta”. In fata noastra, coloana de masini. Ne grabeam spre mare, haz si veselie. Intram in depasire pe contrasens. Si nu mai iesim din ea. Criblura si drumul cu denivelari de pe la Drajna plus pierderea controlului asupra volanului arunca masina in aer intr-o rasucire de 360 de grade, raschetind aproape milimetric un copac viguros de pe marginea drumului si aterizind totusi pe roti, aproape de terasamentul de cale ferata. Desi e o sosea aglomerata, Cineva din cer a aranjat ca pentru putina vreme sa nu vina altcineva de pe contrasens. Am spart geamul din dreapta cu capul, si capul cu geamul in rasucirea in aer. Nu s-a deschis nici un airbag, desi masina era nou-nouta, ba chiar centura de siguranta a prietenei mele s-a rupt. Fratele ei fusese aruncat pe geamul din spate.  Pentru o jumatate de ora se lasase noaptea pentru mine. M-am trezit inconjurata de lume, cu telefonul mobil in mina, coborind dintr-o masina numai buna de trimis la dauna totala, formind…965 si nu 112 desi habar nu aveam ce se intimplase cu mine. Fusese  trimisa o Salvare dupa noi, care ne-a dus pina la Calarasi la spital. De pe drum am dat alte telefoane, astfel incit in scurt timp ajunsesera doua masini de la Bucuresti care sa ne ia de-acolo. Pe mine m-au cusut ca pe un sac de cartofi, fiind pe locul din dreapta si “lustruind” copacul, am avut nevoie de asa ceva. Ceilalti erau bine, daca n-am avut parte de poze la mare macar de niste radiografii tot ne-a iesit. Am plecat  dupa citeva ore, cu perfuzii cu tot spre Bucuresti, direct la Chirurgie Plastica la Urgenta. Una dintre bunele mele prietene, Ioana, e chirurg plastician si cind a auzit ce se intimplase a venit val-virtej dupa mine. Alt set de radiografii, alta distractie, o asteptam pe Ioana sa se schimbe pentru operatiunea mea de descoasere si coasere la loc cu mare arta, astfel incit sa nu mai ramina nici urma unei zgirieturi,  in déjà creierii noptii. Si cit imi dadeam eu coate pe holuri cu prietena cealalta care scapase si ea din accident desi i se rupsese centura si nu patise nimic, uitindu-ne la capatinile noastre in 3D pe radiografii, imi sare-n ochi data: 11 iulie.  Atunci am realizat pe linga ce trecusem, atunci  mi-am amintit, desi de fapt nu uitasem niciodata, de celalalt 11 iulie, in care primul meu iubit a cazut intr-o prapastie si-a murit pe loc. Atunci am realizat ca totul se poate intimpla intr-o secunda si ca acele lucruri care se petrec intre granitele clipei nu sint alegerile noastre, nici ale celor din cealalta lume, ci numai ale Celui de sus pentru noi.  Si ca e posibil ca de aceste clipe sa atirne greu unele lucruri pe care le-am facut sau nu avind de asta data intreaga libertate a alegerii. A alegerii de a restitui sau nu contravaloarea unei masini noi-noute, bani rataciti si pierduti de o contabila zapacita, care ar fi trebuit sa-si dea salariul pe un an ca sa acopere paguba, bani pe care i-a vazut inapoi intregi de la mine, care-i gasisem. Desi as fi putut sa-mi cumpar masina albastra la care visam fara ca nimeni sa stie de fapt cu ce am cumparat-o si sa ma fac pierduta in lume, in urma cu niste ani inainte de isprava cu accidentul.  Si in clipa in care lucrurile s-au ales, o alta masina s-a rostogolit prin aer, astfel incit sa nu patesc nimic.

Mulțumesc, Miorlau.