cel mai tare din parcarea…
23 Aug 2011 31 comentarii
… cuibului…
An de an sufăr privind drama puilor neascultători …de vrabie aterizați într-o lume mare…
Îi găsesc prin curte. Mici și speriați. Adunați la aripi, ghemuiți, cu ciocurile plecate. Și triști, și furioși. Aterizați într-o lume ce încă nu-i a lor, o lume nu tocmai prietenoasă ba dimpotrivă, plină de neprevăzut și de pericole pentru care nu sunt suficient de pregătiți și căruia îi văd adevărata față, prea târziu. Mă uit la ei și, din instict matern, îmi doresc să-i protejez…Știu, însă, că odată ce mirosul mâinii umane rămâne pe ei, sunt condamnați la moarte sigură…
Ieri, am găsit altul. Mai mare decât cei ce pe care i-am văzut până acum. L-am luat cu grijă de pe treapta casei și l-am pus în grădină, cu speranța că o să fie ocrotit de gard. Cârpa nu m-a protejat. Agresiv, din frică, a ciupit. Un rând de piele și locul se transformă într-o moviliță congestionată. L-am înțeles. A descoperit că în lumea reală, nimeni nu-i e prietenos. O lecție dramatic învățată. Apoi, de la distanță, am privit pe geam. Singur, printre frunze. Același comportament al părinților. Aceleași strigăte de încurajare. Aceleași lecții în tempo rapid, de învățare a zborului. Aceleași strigăte disperate ale lui, întețite de lăsarea întunericului…
Aceleași strădanii de salvare… pentru unii reușite …pentru alții…
Nerăbdarea, sfidarea, epatarea, bravarea… Pui de vrabie…pui de om. Mereu se găsește unul să sară din cuib înainte de vreme…și tot timpul veghezi…să nu fie și al tău…
Mă uit la el și la atitudinea lui fizică, umilă. Probabil, sus în cuib, sub protecția părinților, lumea i se părea mică. Și el, un zmeu…
- – - – - – -
Aug 23, 2011 @ 09:18:35
bietul puiut! si eu care credeam ca e bine primit inapoi la casa parinteasca… in alta ordine de idei, cam cum s-ar impaca puiul de vrabie proaspat adoptat cu pisicuta de casa?
Aug 23, 2011 @ 10:00:22
Dana: ca sa ajunga in casa parinteasca mai intai, trebuie sa invete sa zboare…
)))
Nu l-as putea adopta in casa…ca oi stii eu multe, oi stii…da’ sa dau ture in zbor prin sufragerie…nu stiu
Aug 23, 2011 @ 10:02:39
aceeaşi problemă o aveam eu cu puii de rîndunică ce cădeau din cuib, pe vremea cînd mergeam în vacanţe la bunici; căzuţi din cuibul lor mic, se trezeau dintr-o dată într-o lume necunoscută, uriaşă şi plină de pericole; iar eu nu puteam pune mîna pe ei, pentru că nu ar mai fi fost reprimiţi în cuib…
Aug 23, 2011 @ 10:21:13
lesne de inteles cele doo planuri!
asa, e un pui de vrabie care a cazut din copac, sa zica merci ca l-ai gasit tu si nu a ajuns cina delicioasa pentru fo pisica! ))) …eeeh, acum daca discutam despre pasu’ pe care trebuie sa-l faca puii de om…asta e, odata si odata tot trebuie sa “zboare”! cu toate tutorialele pe care le livram ei fac tot ceea ce cred de cuviinta! dap, ai dreptate, se cred zmei si ei le cam stiu pe toate! e posibil ca “aterizarea” sa nu fie una soft si abia atunci sa vada ca nu e ca in teorie, atunci vor vedea si vor simti pe propriile “pene”. si da, mai sper sa fie cat mai multi “manoli”….. 
Aug 23, 2011 @ 10:28:10
Papornitacuvorbe: cam ashea…si stiu ca asta e legea naturii…si totusi…
Aug 23, 2011 @ 10:31:14
Blue: era sa ajunga cina delicioasa a unui catel… sau cel putin partenerul de joaca… usor tavalit
Stiu ca asa trebuie sa-i lasem sa zboare…dar ei(unii dintre) sunt prea nerabdatori…si-o iau in freza rau de tot…
“manoli”…suntem toti daca privim pe toti “puii” prin prisma “ar putea fi al meu”
Aug 23, 2011 @ 10:45:53
pai asta facem in fiecare zi, nu?! de-a lungul anilor am avut si am in grija niste pui, eh…n-as putea sa spun ca i-am mangaiat prea mult, am avut grija sa-i “trosnesc” eu numa’ sa nu fie loviti de “camion”! )))) le arat, atat cat ma pricep si cum pot, jumatatea de metru din fata lor!
…si stii, satisfactia a mai mare e sa-i vezi ca la randu’ lor fac acelasi lucru cu altii…. 
Aug 23, 2011 @ 11:46:11
Blue: dap, asa e! Ne nastem cu samanta bunatatii in natura noastra, pacat insa ca nu toti au taria, indiferent prin ceea ce trec, sa pastreze aceasta samanta care e un dar pentru a face o lume mai buna
Dap, atunci ai satisfactia si speranta ca nu-i chiar totul pierdut
ps…abia ce mi-a scapat puiul din chitara rapitorului
Aug 23, 2011 @ 12:03:39
Off topic.
Manole, linkul bannerului: Radio Whisper – Saptamana de muzica
(care e: http://www.radiowhisper.com/) se pare ca ar fi o balarie. Sau poate un virus sau ceva dubios. Asa ma anunta pe mine o voce de se cheama program antivirus.
P.S. Copii nu fiti curiosi pana nu se lamureste cazul.
Aug 23, 2011 @ 12:09:08
Singura diferenta este ca ei au loc intotdeuna in cuib, chiar si daca sunt “adusi”. Viata din afara cuibului nu le schimba “mirosul” atat de tare incat sa nu ii mai primesti … si sa nu tai pentru ei vitelul cel mai gras.
Aug 23, 2011 @ 12:22:23
Dumi: sper c-am rezolvat…cu delete . Multumesc!
Aug 23, 2011 @ 12:23:49
Glass and Iron: oho…aici ajungem la de-a dreptul drame…
Aug 23, 2011 @ 12:59:57
Am asistat si eu, ajutand totusi, la o scena indelungata, caci puiul zbura si nimerise pe fereastra deschisa in balcon de unde nu mai stia sa iasa. Doamneee, ce i-au mai dat tarcoale vrabiile, ce incurajari, ce lectii, numai ele stiu, caci eu nu inteleg limba pasareasca
)))
Tot hasaindu-l spre ferestrele deschise a iesit intr-un tarziu. Vrabiile mi-au multumit, revenind si dupa aia, sa-mi “cante” si mie ceva
Aug 23, 2011 @ 13:54:12
din pacate natura selecteaza, uneori poate suntem prea multi si cei care nu stiu sa respecte reguli, sunt sacrificati. e dur…dar ce-i simplu in viata asta?
Aug 23, 2011 @ 14:23:00
Am crescut si eu un porumbel, era o toamna tirzie cind se zugravea croitoria din cartier. Micutul isi avea cuibul in “o”-ul de la firma luminoasa iar cei care zugraveau au gasit de cuviinta sa-l puna cu tot cu cuib pe o lada de gunoi. L-am infiat, i-am facut culcus intr-o cutie sub un scaun si-l hraneam cu seringa plina cu o pasta din biscuiti, lapte praf, calciu si coaja de ou pisat. Si pentru ca nu aveam dexteritatea ma-sii de a-i baga pe git mincarea, in scurt timp a ajuns…chel de la atita mozol. Se domesticise, umbla pe umarul bunicului prin casa, il trecusem pe boabe de mei. In primavara si-a luat zborul.
Aug 23, 2011 @ 15:36:48
Pui mic… Vezi tu, postarea asta a ta vine la scurt timp dupa ce am vazut un film care m-a facut sa bazai singura si sa stau treaza pana a mijit de ziua, gandind. Se numea “Copiii din….” nu stiu sigur, dar era cred de pe undeva in Kurdistan. Nu l-am prins de la inceput, deci nu am vazut cum au ramas 3 copii fara parinti si fara matusa care ii luase in grija dupa ce parintii au fost ucisi (asta s-a inteles pe parcurs) de un individ din nu stiu ce grupare. Fetita cea mare avea cred vreo 10-12 ani, baiatul avea vreo 8-9 iar cel mic doar cateva luni. Copiii au incercat sa reziste in apartamentul inchiriat al matusii, vanzand din lucruri, pana cand cel mic a murit si ei au fost dati afara, ajungand pe drum. SI am stat sa ma intreb ce s-ar intampla cu ai mei (mai ales cu mezina) daca noi am disparea…
Aug 23, 2011 @ 17:19:22
Elisa: da, stiu cand ai povestit.
Al tau a avut noroc 
Si tu te-ai ales cu concert 
)))
Aug 23, 2011 @ 17:20:37
Redsky: tocmai ca la ei mi se pare simplu…dur, dar mama natura isi spune cuvantul…si de aici putem intra intr-o discutie extrem de controversata..
Aug 23, 2011 @ 17:21:43
Miorlaupufos: mah, tu l-ai crescut ca pe un bebelus
)) de i-au cazut scutecele 
))
Vezi ce inseamna…chemarea…cu toate cele povestite tot dus a fost
Aug 23, 2011 @ 17:25:47
Ana: e intrebarea care macina orice parinte…te inteleg perfect.
In alta oridine de idei, sunt foarte multi copii care au nevoie de ajutor…ei exista, au mari probleme si totusi nu foarte multi ii vad. E drept, pe timpurile astea meschine, e greu dar nu-i imposibil…
Aug 23, 2011 @ 18:59:11
La un moment dat, toti aterizam intr-o lume care nu e a noastra… si nu stiu daca e vreo mana intinsa…
Daca noi nu ne descurcam, ce sa zicem de fiintele astea mici pe care uneori nici nu le observam?
Seara faina!
Aug 23, 2011 @ 19:46:15
Mi-ai amintit de ” Puiul ” de Bratescu-Voinesti. Doamne , ce-am mai plans! Si o fac de cate ori o recitesc. Cum si Mica plangea , prin clasa a V-a…
Aug 23, 2011 @ 20:38:40
Frmshk: cu atat mai mult…cand e prea devreme…
O seara faina si tie!
Aug 23, 2011 @ 20:46:12
Zinca Beiu: …se tot repeta povestea asta…sufar si nu ma vindec… Cu Mica cu tot.
Aug 23, 2011 @ 21:19:03
sandy, sa asculti de mamica!
Aug 23, 2011 @ 21:40:02
A-Z: What’s Up, Doc?
Depinde de Sandy…daca are peste…atunci sa puna mana sa zboare…daca are sub…sa nu mai dea din aripi crezand ca stie sa zboare!
Aug 27, 2011 @ 23:58:16
noi am crescut un pui din ăsta câteva luni. Până a venit vremea să zboare cu ai lui. am scris despre asta la „My fisrt pet”
(nu dau link că nu e frumos 
)
Aug 28, 2011 @ 07:41:48
Daghata; catam si vedem…aseara…m-a obosit drumul pe harta GPS-ului si-am cazut lata