cu replici să…
30 Sep 2011 47 comentarii
…adunăm…dacă avem cui!
Două zile de neatenție și gata, haosul e instaurat de pe hol…până-n tindă…
Mă împiedic de ciubote, iar am surubelnițe și pe masa din bucătărie și pe glaful din sufragerie, hainele-s vraiște(aici am cotribuit și io, da’-i morman într-un singur loc!). Le-am mai amețit nițel aseară, cât să-mi fac loc pe ici pe colo și cam atât că doar mă apropiam de weekend și deh, am nevoie de front de lucru și acțiune să nu mă plictisesc!
Cum stăteam aseară, îmi arunc ochii spre o măsuță neagră de mahon acum, albă de prosoape. În sufragerie.
- Cu astea, ce-s aici?
- Care? mă întreabă Mica.
- Iote! și bag degetul arătător la înaintare.
- Aaaaa, le-am pus io! De aseară!
Parcă îmi amintesc de turbanul ce se mișca pe lângă mine cu o seară înainte.
- Bine! Să le duci la baie! Din seara asta!
Dădea se deschidă gura, știam exact ce-o să spună. Adică, da, o să le ducă! Că deh, e copil cuminte nu mă contrazice cu una cu două! Numa’ că nu se întâmplă așa ceva, nici 3 zile mai târziu. Mă îndoiesc că știe filozofia în care ”pe nebuni nu-i contrazici”, însă, de aplicat o aplică perfect! O văd că-i ca peștele pe uscat, adică deschide gura și din ea nu mai ies sunete. Deh, să nu ne batem în replici, că nah, am avut timp de antrenament!
Ceva mai târziu, când blândele așternuturi mă îmbiau cu netezimea lor iar eu mă strecuram printre ele, când cătam fix poziția de relaxare maximă am dat de poleială foșnăitoare și niște țepi mărunței…Dau cu candoarea care-ți înroșește pomeții și-ți face sângele iute, păturica la o parte. Îmi dau seama că-i vorba de colaborare : pisică-copil. Pisica își făcuse depozitul central de ronțăit(panglici de flori și vreo două folii-țiple de la pachetele de țigări) iar copilul își lăsase peria de păr.
Îmi fac socotelile repede…pisica-i în călduri(chiar și în stare normală de funcționare…tot nu și le ducea singură la gunoi) , copilul doarme de vreo oră. N-am cu cine, domnule, n-am cu cine! și le iau frumușel și îmi dau singură replicile…
- – - – - -
cu demnitatea…
28 Sep 2011 23 comentarii
in + + +(Doamne fereşte!), Poveşti la gura sobei
… la și ca un fum de țigară…
Ieri, am avut ceva mai mult timp. Adică, după ce mi-am făcut partea mea de treabă, lucrurile au intrat pe mâinile altora. Cum nici de părăsit locul faptei nu era cazul…și nici de stat pe post de supraveghetor, nu puteam, ei bine, m-am împrietenit cu locul de fumat, mai mult decât însuși pachetul meu de țigări. Oamenii vin și pleacă. Tac sau vorbesc. Își împărtășesc sau ba problemele. Locul ăla, poate fi denumit la fel de bine ”locul tăcerii” cât și ”locul confidențelor”.
Două cuconeturi își sorb o gură de cafea, pe buze le rămân urme de zaț și mintea mea se miră la ideea de fierbător. Încep să mă gândesc pe unde o fi al meu(deh, am avut și io unul!)constat, însă, că refuz să-mi amintesc și când l-am văzut ultima oară. Să tot fie …vreo 9 ani, l-oi fi luat prin vreun concediu…?…
Cuvântul ”demnitate” se rostogolește în eter până la mine și-mi lovește și scărița și ciocănelul.
” Da, dragă, e o problemă de demnitate! Adică cum dacă eu am divorțat, sor-mea și cumnatu-miu, să mai țină legătura cu ex-ul?! Io asta n-o înțeleg! Da, a avut nevoie de el că nu’ș ce taxă trebuia s-o plătească…însă, ce s-ar fi făcut dacă n-ar fi fost el, soțul meu?! Trebuia să-l șteargă de pe lista cunoștiințelor! Că doar eu sunt din familia lor! Eu și copilul pe care-l am cu nenorocitul ăla!”
Cealaltă se uită la ea și-o întreabă:
-Mare taxa aia?
- Mare, ne-mare, ce contează?! îi răspunde iritată prima. Că amândoi lucrează și au salarii bune! Sor-mea i-a cumpărat casa unchiului nostru și când l-a cunoscut pe cumnatu’ care avea bani, nu glumă, și-au tot schimbat proprietățile! Acum au vilă și abia ce și-au schimbat mașina! Sunt doi, nu una singură ca mine! Cred că zicea ceva de 40 de milioane… Oameni fără demnitate, asta sunt! roșie la față, dă din cap a nețărmuită dezamăgire.
- Parcă îmi amintesc că au și ei un copil… 40 de milioane nu-s de colea… încearcă cealaltă s-o tempereze…
- Ete, nah! A lor e deja mare, se duce singură la școală, nu cheltuie ca mine cu grădinița! Ei au casa lor, nu ca mine în chirie! zise cu un năduf straniu înțepător.
Tăcerea celor câteva clipe mi s-a părut extrem de lungă.
- Auzi, da’ nu ziceai că îți plătește taică-tu chiria și grădinița?!
- Păi altfel, cum m-aș descurca?! Normal că îmi plătește el, că doar sunt fiică-sa a mai mică!
- Și sor-tii, îi dă și ei, așa cum îți dă ție?! Nu putea să-i ceară lui aștia 40 de milioane? Bănuiesc că au grijă și de nepoata cealaltă…
- Cum să-i dea?! Îi dă pe draqu’! Că ei sunt doi, n-au nevoie! Nici nu știe că mă ajută pe mine de vreo doi ani! Asta mi-ar mai trebui să-mi ciuntească și ăștia din venituri! Las’ că se descurcă și cu copilul! Au din ce să plătească și meditații și bona! Și la ce salarii au, că doar au funcții chiar dacă sunt bugetari, n-au decât să-și facă credite! Nu le dă tata, că nu-l suportă pe cumnatu’! E obraznic, îl înfruntă mereu pe tata, și în plus, îi ajută părinții lui destul! Ai draq nenorociți fără demnitate! … și-și stinge țigara cu năduf…
Aud stins ultimele întrebări, înainte să se îndepărteze, ale celeilalte:
- Da’ e sora ta bună, nu? Adică…nu-i înfiată, nu?…
Rămân cu ochii pironiți privind în urma lor… Sigur că m-am uitat în DEX…nu s-a schimbat nimic din ceea ce știam eu…
- – - – - – - -
Dana, Luna, Papornița, Teo, Nea Costache
dimineți cu copil adormit…
27 Sep 2011 39 comentarii
in Din grădină
…și pisică vorbitoare.
Și sună ceasul la 6 și 10, ca în fiecare dimineață. Odată oprit, casă reintră în tăcere. Nu se aud decât zgomotele patului din care mă ridic și ai pașilor nesiguri pe care-i fac până la cafea. Departe de stradă, nici traficul nu se face remarcat, în cazul în care, totuși el ar exista la o așa oră devreme. Din când în când, zgomotul sec al frigiderului, un trosnet de descărcare, se mai aude din bucătărie. Nimic altceva. Frigul, încet-încet, câștigă teren din ce în ce mai mult iar adunat cu întunericul, te îmbie, spre și în așternuturi…
Mă apropii de patul ei și regret că trebuie. Gesturile , fie cât de tandre și pline de iubire pe care le fac, nu acum la ora asta, le-aș dori să le fac. Mă izbește mirosul pătrunzător al somnului profund și inocența unui copil purtat în țara viselor…Întind mâna, îi caut spatele și mâna mea devine altceva. O prelungire a sufletului, care în vârful degetelor poartă tentaculele iubirii. Trupușorul ei cald se arcuiește, exact ca și al pisicii din dotare, la mângîiere. Îi dau la o parte firele rebele de păr ce-i acoperă fața, semn al zbuciumului nocturn. Pipăi năsuculul, ochișorii și bărbița și mă aplec a sărutare asupra ei. Îi vorbesc șoptit, spunându-i o glumă, o poantă, orice, ca prima grimasă, a fiecărei dimineți, să-i fie zâmbet…
Pisica țâșnește de pe biblioteca…calcă pragul pe care se întinde a răsfăț și scoate sunete de băgare în seamă. Un soi de tânguire a ”sunt și eu aici”… Sare direct în patul ei iar în săritură dă drumul motorașului de tors…Le las pe amândouă să se drăgălească nițel.
Cobor și-mi sorb cafea…
- – - – - – - -
să ne menținem…
26 Sep 2011 13 comentarii
…silueta. Via mail.
Dupa multe studii, cercetatorii au reusit sa calculeze exact cantitatea de energie consumata in timpul unei partide:
- cu consimtzamantul ei 12 calorii
- fara consimtzamantul ei 187 calorii
- cu amandoua mainile 8 calorii
- cu o singura mana 12 calorii
- cu dintzii 85 calorii
