cu demnitatea…

28 Sep 2011 23 comentarii

by Ana lu' Manole in + + +(Doamne fereşte!), Poveşti la gura sobei

… la și ca un fum de țigară…

Ieri, am avut ceva mai mult timp. Adică, după ce mi-am făcut partea mea de treabă, lucrurile au intrat pe mâinile altora. Cum nici de părăsit locul faptei nu era cazul…și nici de stat pe post de supraveghetor, nu puteam, ei bine, m-am împrietenit cu locul de fumat, mai mult decât însuși pachetul meu de țigări. Oamenii vin și pleacă. Tac sau vorbesc. Își împărtășesc sau ba problemele. Locul ăla, poate fi denumit la fel de bine ”locul tăcerii” cât și ”locul confidențelor”.

Două cuconeturi își sorb o gură de cafea, pe buze le rămân urme de zaț și mintea mea se miră la ideea de fierbător. Încep să mă gândesc pe unde o fi al meu(deh, am avut și io unul!)constat, însă, că refuz să-mi amintesc și când l-am văzut ultima oară. Să tot fie …vreo 9 ani, l-oi fi luat prin vreun concediu…?…

Cuvântul ”demnitate” se rostogolește în eter până la mine și-mi lovește și scărița și ciocănelul.

” Da, dragă, e o problemă de demnitate! Adică cum dacă eu am divorțat, sor-mea și cumnatu-miu, să mai țină legătura cu ex-ul?! Io asta n-o înțeleg!  Da, a avut nevoie de el că nu’ș ce taxă trebuia s-o plătească…însă, ce s-ar fi făcut dacă n-ar fi fost el, soțul meu?! Trebuia să-l șteargă de pe lista cunoștiințelor! Că doar eu sunt din familia lor! Eu și copilul pe care-l am cu nenorocitul ăla!”

Cealaltă se uită la ea și-o întreabă:

-Mare taxa aia?

- Mare, ne-mare, ce contează?! îi răspunde iritată prima. Că amândoi lucrează și au salarii bune! Sor-mea i-a cumpărat casa unchiului nostru și când l-a cunoscut pe cumnatu’ care avea bani, nu glumă, și-au tot schimbat proprietățile! Acum au vilă și abia ce și-au schimbat mașina! Sunt doi, nu una singură ca mine!  Cred că zicea ceva de 40 de milioane… Oameni fără demnitate, asta sunt! roșie la față, dă din cap a nețărmuită dezamăgire.

- Parcă îmi amintesc că au și ei un copil… 40 de milioane nu-s de colea… încearcă cealaltă s-o tempereze…

- Ete, nah! A lor e deja mare, se duce singură la școală, nu cheltuie ca mine cu grădinița! Ei au casa lor, nu ca mine în chirie! zise cu un năduf straniu înțepător.

Tăcerea celor câteva clipe mi s-a părut extrem de lungă.

- Auzi, da’ nu ziceai că îți plătește taică-tu chiria și grădinița?!

- Păi altfel, cum m-aș descurca?! Normal că îmi plătește el, că doar sunt fiică-sa a mai mică!

- Și sor-tii, îi dă și ei, așa cum îți dă ție?! Nu putea să-i ceară lui aștia 40 de milioane? Bănuiesc că au grijă și de nepoata cealaltă…

- Cum să-i dea?! Îi dă pe draqu’! Că ei sunt doi, n-au nevoie! Nici nu știe că mă ajută pe mine de vreo doi ani! Asta mi-ar mai trebui să-mi ciuntească și ăștia din venituri! Las’ că se descurcă și cu copilul!  Au din ce să plătească și meditații și bona! Și la ce salarii au, că doar au funcții chiar dacă sunt bugetari, n-au decât să-și facă credite! Nu le dă tata, că nu-l suportă pe cumnatu’! E obraznic, îl înfruntă mereu pe tata, și în plus, îi ajută părinții lui destul! Ai draq nenorociți fără demnitate! … și-și stinge țigara cu năduf…

Aud stins ultimele întrebări, înainte să se îndepărteze,  ale celeilalte:

- Da’ e sora ta bună, nu? Adică…nu-i înfiată, nu?…

Rămân cu ochii pironiți privind în urma lor… Sigur că m-am uitat în DEX…nu s-a schimbat nimic din ceea ce știam eu…

- – - – - – - -

Dana, Luna, Papornița, Teo, Nea Costache