trăiri şi gânduri…
06 Oct 2011 15 comentarii
…regăsite într-o carte…
La sfârşitul lui septembrie, a doua zi după acţiunea de caritate, scriam rândurile, boltite de mai jos, neînchegate însă, într-un articol rotund ci doar sub puternica impresie a trăirilor din seara de dinainte. Zilele trecute am primit o carte, scrisă de un psiholog, pe care o citesc cu multă curiozitate şi nu numai. M-a surprins încă de la început cu o constatare pe cât de reală pe atât de bun simţ.
El constata că evoluţia umană tehnologică a avut parte de o dezvoltare exponenţială în ultima 1000 de ani. În acelaşi timp, ca psiholog, a constatat că evoluţia relaţiilor umane sunt pe acelaşi palier orizontal şi că ele n-au evoluat absolut deloc pentru că fiecare individ din punct de vedere al caracterului uman, nu a evoluat. Cu cât tehnologia e mai Hi-Tech, cu atât omenirea nu merge pe propriile convingeri/alegeri ci suntem constrânşi să facem ce facem fiecare. Societatea ne constrânge, noi suntem constrânşi de cei din jurul nostru şi noi, la rândul nostru constrângem pe alţii. Cu alte cuvinte, uman, am ajuns să nu mai facem aproape mai nimic fiindcă vrem conştient(sau să facem ce vrem) ci pentru că avem parte şi ne lăsăm manipulaţi de ceea ce numeşte el “control exterior”. Frustrări, angoase, nemulţumiri. În esenţă, alegem cu ajutorul persuasiunii şi al persuasivilor, să fim nefericiţi…
Din această cauză, completez eu azi, se aplică(cu succes!) ca lege a naturii, “ca eu să am(bani/avere/fericire) trebuie ca alţii(2,5,10) să aibă mai puţin sau chiar deloc!”
Cu cât citesc cartea…cu atât am mai mult ochii mai mari… Bunul simţ se află în fiecare, doar trebuie să fii corect şi sincer cu tine însuţi, să-i dai drumul să-ţi umple gândurile, inima şi viaţa. Nici nu mi-am închipuit cât de aproape eram cu cele câteva rânduri scrise, într-o noapte după o seară, de unde m-am întors fericită.
Sub impresiile serii trecute așezate peste altele recente, m-am trezit cu gânduri amestecate, unele pe care le consideram paradoxuri, din punctul meu de vedere, s-au demonstrat ca fiind de genul ”viața bate filmul”.
Din ce în ce mai tare cred că o reală evoluție nu e(nicidecum!) să preluăm norme și reguli ale altora( ceea ce chiar pe hârtie formală fiind, nepotrivindu-se cu felul nostru de a fi, în veci n-or să se și aplice!). Felul nostru trebuie să-l schimbăm, modul de viață, adică să ”umblăm” la cauză.
Cred că a venit timpul ca individualismul să dispară ca stil – îl consider deșuet și perimat – și el nu mai poate reprezenta o soluție socială pentru că atâta timp cât el va exista, evoluția fiecăruia dintre noi va fi trasă mereu înapoi(în cel mai bun caz, am putea vorbi de o stagnare) de restul comunității. O comunitate cu probleme.
O integrare(în adevăratul sens al cuvântului) a unui individ în orice așezare omenească(sat cu o uliță, oraș aglomerat de ulițe sau metropole sufocate de ulițe) nu se poate face decât dacă acesta este capabil, în mod voluntar și în deplină cunoștință de cauză(din propria-i convingere), să accepte regulile legale, morale și spirituale și să participe în mod activ la menținerea lor în comunitate. Ori dacă marea majoritate a indiviziilor comunității sunt nefericiţi, automat nefericirea lor se resfrânge şi asupra celor fericiţi.
E mai uşor să obţii şi să menţii fericirea dacă relaţionezi cu oameni fericiţi…şi dacă te ghidezi în viaţă/comunitate după : Dacă tu eşti bine, atunci şi eu sunt bine!
25.09.2011
- – - – - – - – -
Oct 06, 2011 @ 11:12:21
M-ai cam încuiat cu asta, recunosc.
Să ieși din tine, să te integrezi într-o comunitate, să i te oferi, spre binele ei… Dar dacă ție nu ți-e bine, ce faci? Ce exporți?
Cred că mai întâi trebuie să birui în interiorul tău, abia apoi să te deschizi celorlalți… Nu știu exact…
Oct 06, 2011 @ 11:30:01
Oct 06, 2011 @ 11:46:43
azi ne-ai dat o temă grea
, una care îmi place. eu nu cred că relaţiile interumane au evoluat, ba dimpotrivă, aş zice că au involuat. reacţiile pe care le avem sînt tot mai puţin spontane, venite din trăirile noastre, şi tot mai mult dictate de norme şi interese. uităm tot mai mult (sau tot mai mulţi) să fim “eu” doar pentru că vrem să fim “în rîndul lumii”, să fim acceptaţi de ceilalţi, să fim membrii ai unei…turme, pînă la urmă.
. na, că iar ţi-am scris un hectar aici, poate pentru a compensa absenţele din ultima perioadă.
nu ştiu dacă e chiar atît de greu să fim fericiţi, doar că parcă am uitat asta, nu mai ştim ce înseamnă “a fi fericit”; nu cred că pentru a fi fericit trebuie să te raportezi la societate, la comunitate, la valorile şi normele pe care ea ţi le inoculează şi care nu au nimic în comun cu fericirea ta. poate că dacă m-aş simţi “membru cu drepturi depline” al unei turme, nefericirea altora s-ar răsfrînge şi asupra mea, doar că eu sînt u, sînt unic, cum e fiecare din noi; nu îmi caut fericirea într-o turmă, nu mi se pare firesc, este ceva ce ar trebui să găsesc înlăuntrul meu. poate că sînt un “lup singuratic”, dar nici chiar atît de singuratic nu-s, doar că încerc să nu las societatea să mă modeleze după chipul şi asemănarea ei.
probabil nu am fost foarte coerent în ce am zis, aşa că poate voi reveni după ce îmi voi termina cafeaua, iar mintiuca mea, destul de adormită acum, va fi ceva mai zburdalnică
Oct 06, 2011 @ 12:58:45
Silavaracald: poate doar daca esti bolnav…altfel cred ca toti avem de oferit si nu neaparat material…
Oct 06, 2011 @ 12:59:02
Scorpio: bine, te las
Oct 06, 2011 @ 13:05:21
Papornitacuvorbe: te raportezi la cei ce te inconjoara…nu neaparat societate, tu si eu facem parte dintr-o comunitate si cum ar spune Miorlau “nu traim in padure”. Aici, putem alege relatiile “care pe care” sau relatiile ce se bazeaza pe intelegere.
Societatea in ansamblul ei, cred eu c-a ajuns unde a ajuns, datorita faptului tocmai c-a fost lasata sa ajunga. Am ales sa ne uitam la emisiuni proaste, sa fim curiosi la ce mai fac unii ce se cred vedete etc. Noi i-am ridicat pe acel piedestal in defavoarea celor care chiar merita sau au nevoie de intelegere si atentie : batranii, copiii cu probleme, oamenii cu dezabilitati…sau gama cealalta – cei talantati, cei cu har, cei care ne-ar putea reprezenta cu onoare maine.
In esenta fiecare dintre noi este un singuratic dar toti avem nevoie de vorba buna, iubire si mai ales de relatii armonioase.
Mi-a placut hectarul tau!
Oct 06, 2011 @ 13:35:31
nu trăiesc în pădure, dar uneori am senzaţia că aş prefera pădurea şi sălbăticiunile
Oct 06, 2011 @ 13:38:37
Papornitacuvorbe: la singuratatea padurii ma refeream…ca printre fiare traim deja
Oct 06, 2011 @ 16:25:51
Daca esti bine, inseamna ca poti spera sa mai adaugi o nuanta de bine
Mereu e loc de mai bine, mai binele in cazul nostru insemnand normalitatea in limitele decentei.
Iti las un zambet, poate ca el se va reintoarce sporit
Fara manipulare si fara individualisme, daca am inteles
Dar si fara nivelari totalitariste…
Oct 06, 2011 @ 22:15:51
Aiai, cu sufletul sunt uneori probleme, că ale trupului le mai rezolvăm noi, mai cârpim…
Dar ai mare dreptate, cred, în răspunsul dat ”paporniței”. Asta o putem face oricând.Face bine lumii, ne face și nouă bine. Ieșim din egoism.
Vorba lui Scoprio: grea temă. De rumegat zile și nopți în șir…
Oct 07, 2011 @ 06:42:42
Pescarusul argintiu: …doar alegeri personale, Pescarusule!
Si asta e foarte greu, caci in primul rand trebuie sa birui “totalitatismul ” sau “egocentrismul” din sine.
Interesant, nu? Ca sa evoluam trebuie sa avem o constiinta al naibii de vigilenta…
Multumesc pentru zambetul
Oct 07, 2011 @ 06:45:09
Silavaracald: nu stiu daca dreptate…dar ce-am scris atunci era o reactie la cald. Eram fericita, multumita, bucuroasa si asta in niste conditii pe care le-am pus printre randurile de atunci(chiar cea scrisa pe 24)…
Si daca reactia mea a fost aia…atunci cum sa nu-i dau dreptate celui ce-a scris cartea?!