viva la….
07 Noi 2011 32 comentarii
in Buruieni, Gânduri din pridvor
…liberte…
După venirea autocarului, am mai stat ceva vreme. O mână de copii, vreo doi părinţi şi cadrele didactice. Părinţii, mai acana. Pe trotuar, grămada: whisky, Angeli, Scandic, Stanlinkaia, bere, Alexandrion. Și șampanie. De toate mărimile și la toate recipientele. Zăceau, acolo, în stradă. 15 litri de băutură, care acum erau pe jumătate. Tărie. În jurul lor, o mână de adolescenți și profesorul coordonator. Nu le aduseseră de acasă, le cumpăraseră de pe drum. Copii cu bani şi cu părinţi inconştienţi. Copiii de 15 ani, de clasa a IX a, cei cu care merseseră ai noștri. Nu puțini au fost și cei la care s-au găsit energizante. Și ăștia, de toate categoriile, adică, și dintre ai noștri…
Am stat și am ascultat. Am stat și m-am uitat. 10 băieți și vreo trei fete. Una dintre ele, cu chip de înger, apucase să se facă mangă, înainte ca să fie descoperiți și să le fie confiscate sursele(pe care le ascunseseră de la sub saltele, până la în spatele roților autocarului).
Din toată tărășania asta, mi s-au născut niște gânduri. Primul s-a dus către liniștea mea de părinte pe care am avut-o două zile fără să știu nimic din toată aventura, cu toate că vorbisem de vreo 3 ori cu unul din cadrele didactice, căci și copilul meu era acolo, printre cei pe care-i lovise xilofera…chiar dacă nu era dintre cei vizaţi. Mi-am dat seama că a stat între tentaţie şi cei cărora tentaţia le-a ajuns la cap. Băutură, energizante şi băutori. Al doilea, că la anu’…să bag şi secsul şi eventual drogurile…în calcul. Şi al treilea, că nimeni nu e dispus să gândească la mijloc, să găsească soluţii, să-şi asume responsabilităţile, decât fix în dreptul lui şi acolo cât se poate de ciuntit de interese, propriile interese.
Îmi spunea celălalt părinte :
“M-am săturat de minciuna cu care fiecare vine la pachet cu manipularea pentru a accede oriunde şi a-şi permite orice!” nu puteam să nu-i dau dreptate, pentru că în jurul nostru sunt înconjuraţi de prea multe exemple.
Excursie, şcoală…şi lucrurile care se petrec fără de ştirea noastră şi care se încearcă a ne fi băgate pe gât ca şi riscuri asumate…
- – - – - – -
Colţul cu muzică, Nea Costache, Teo, Luna
Noi 07, 2011 @ 10:40:15
Acum sincer sa fiu, eu nu as mai lasa copilul in excursii de felul asta…
Ce ai relatat mai sus + intamplarea de la Monet, ar fi reusit sa ma convinga.
Noi 07, 2011 @ 10:50:14
Da, dar nici nu poți să-l ții în cocoon-ul familial la nesfârșit, pentru că oricum va ieși de acolo, poate mai dezorientat decât dacă-l lași să vadă cu ochii lui și să discearnă binele de rău. Până la urmă, educația de acasă e elementul esențial, cred.
Noi 07, 2011 @ 10:53:50
Eu cred ca nu mai tine nici macar de educatie…
Daca tentatia este prea mare si vrea sa fie cool,ca sa dea bine intre amici,o va face si va uita tot ce i-ai bagat in cap..se duce dracului totul..
Acum nu mai tine decat de personalitatea fiecaruia si taria de caracter.Atat!
Noi 07, 2011 @ 11:29:54
Traian: cazul Monet este universal valabil…doar ca acolo a reusit sa strapunga platosa tacerii.
Nu, nu mi se pare normal sa privez un copil de ceva ceea ce-i place pentru ca unii nu-si fac treaba.
Noi 07, 2011 @ 11:32:19
Silavaracald: una e sa discearna si una e sa-i pui tentatia in fata. Basca ca la varsta de 14-15 ani e exact varta incercarilor si nu a discernamantului.
Da, educatia de acasa e esentiala dar si minimele norme de siguranta pe care ar trebui sa le ofere astfel de iesiri.
De comportamentul betivilor, nu cred ca trebuie sa mai zic.
Noi 07, 2011 @ 11:33:51
Scorpio: cam asta e ! Anturajul pe care nu copilul meu si l-a ales ci i-a fost bagat pe gat!
Noi 07, 2011 @ 11:45:24
Uneori exact încercările astea -care pe noi ne sperie și ne oripilează- îi ajută să capete discernământ. N-ai de unde știi cum e să fii beat dacă nu te îmbeți măcar o dată, de exemplu. O faci și apoi procedezi după cum ți-e felul. Există destui aloolici pe care nu tentația exercitată de grup i-a adus acolo, ci pentru că-s programați genetic pentru așa ceva.
E complicat…
Avea fiica mea o colegă de clasă care printr-a opta a descoperit barurile. Aflând asta, am considerat-o prematur și definitiv pierdută, mai ales că și arăta ca un manechin. Spre supriza mea, fata și-a revenit, a terminat liceul, apoi Dreptul și a intrat în barou, iar acum profesează meseria mamei ei și este mămica unui bebeluș superb.
Ceea ce știu cu siguranță este că… nu se știe niciodată.
Noi 07, 2011 @ 11:47:11
Daca anturajul nu este cel bun, ea nu se va simti bine cu ei si tot ceea ce parintii au cladit cu dragoste in viata ei, nu se va darama asa de usor, la orice act al lor de bravada, care ar putea sa-I coste mult…
Noi 07, 2011 @ 11:56:21
Silavaracald: sunt doua lucruri care ma macina pana la urma din toata aceasta poveste:
1. gestionarea unei situatii. Ce sa faca un cadru didactic la 40 de ghiolbani, unde sa se imparta intre ei, mai ales cand apar astfel de probleme?! Cum ne-a implicat si pe noi parintii – ca adulti si ca parinti- in aceasta poveste? Doar afland dupa si asta de la proprii copii.
2. preventia. Adica exact ca la pacienti, mai toti vin cand ori e grav ori e prea tarziu. Asa si aici. Mediul le creeaza situatii in care sa discearna. Eu cred ca mediul asta e scapat de sub control. In loc ca noi impreuna cu scoala sa controlam mediul, ne controleaza el pe noi si ce e mai rau…pe copii nostri.
Noi 07, 2011 @ 11:57:31
Gabriela: din experienta de pana acum pot sa spun clar si raspicat : totul se poate darma(ani de educatie, iubire, etc) intr-o clipa, la varsta adolescentiei!
Noi 07, 2011 @ 12:16:18
O soluție este ca grupurile de genul ăsta să fie însoțite și de cel puțin un părinte. Cu schimbul.
Noi 07, 2011 @ 12:25:13
Silavaracald: yep. Impartirea responsabilitatii. Asta dupa ce se studiaza temeinic conceptul “responsabilitate”!
Noi 07, 2011 @ 13:43:39
Ano, ce-i aia xilofera? cre-că ai inversat din greșeală ceva pe acolo… voiai să zici filoxera? na, am studiat un an la facultatea agronomică și știu că filoxera e-o insectă care atacă vița de vie
deformație profesională, mă-nțelegi… 
))
Una peste alta, eu-s convinsă că copilu o să-și aleagă bine anturajul. Și eu avem colegi și vecini de tot felul, dar pentru c-am văzut în casă ce fel de oameni veneau la ai mei și pentru c-am primit o oarece educație, am știut să-i selectez. Eu zic să nu fii îngrijorată.
te pupic!
Noi 07, 2011 @ 14:24:59
Avand in vedere ca numai peste un an veti avea copilul la liceu, referitor la cazul “violului din excursie”, cu riscul de a va plictisi,vin si intreb si eu: ce il califica pe acest domn sa fie profesor de liceu? nu orice liceu ci unul de “buricul targului”.
Cu o rabdare demna de o cauza mai buna am googalit dupa numele dumnealui. singurele referinte (exceptand relatarea prezentului scandal) sunt comm pe FB sau hi5 la diverse pitzi.
am cautat si pe site-ul edu.ro/titularizare dar cred ca e facut de persoane la fel de calificate ca si acest profesor- atata-i de “descifrabil”…
citeam pe undeva ca elevii de la Lazar il sustin – in calitate de fosti elevi.
Mai oameni buni, asta la 26 de ani a fost profesor in doua licee de top din Bucuresti?? chiar nu existau calificati pentru posturile astea??
Noi 07, 2011 @ 14:59:48
Georgi: te iei si tu de toate amanuntele
))) Of, ce-o fi ashea de greu? 
)))
Asa cum filoxera e la ce stii tu, asa e xilofera la ce m-am referit io
Dap, sunt de acord, insa nu sunt de acord ca tentatia sa fie in mediu organizat si asta de o scoala!
Pupic si eu
Noi 07, 2011 @ 15:06:42
Gabriela: cazul ala e tare incurcat…daca mama fetei n-o prindea in stare de ebrietate …atunci nici pana in zilele noastre nu aveam ce a ne povesti. Relatia a fost consimtita de ambele parti …restul e vrajala cu mare talent!
In ceea ce priveste calificarea…aici e alt aspect. Calificarea la ora actuala este cotata ca fiind singura cerinta. Ceea ce e fals. O minima experienta si mai ales rezultate dovedite ar trebui sa completeze calificare. Ceea ce nu se intampla, cum nu se intampla sa existe cod de etica si morala elaborat, implementat la nivelul oricarui cadru didactic din invatamant..
Noi 08, 2011 @ 00:37:33
eh…iar încerc să tac. Că mă inflamez. Da nu poci! parol că am încercat. preț de vreo câteva secunde
Părinți iresponsabili: nu-l verifici cum pleacă de acasă? câți bani ăi dai și cu ce scopuri? etc.
Profesori iresponsabili: faci PV cu semnătură, controlezi, confiști, arunci, dar, mai ales, nu faci excursie decât cu elevi pe care îi cunoști și îi alegi, oricât de discriminatoriu ar părea! Am fost plecați doi profi cu 50 de elevi cu trenul. Long story, stres maxim. Da eram ca vulturul pe ei. S-au distrat. și s-au întors acasă safe. Evident că ne-au mai făcut-o din când în când, că doar nu intram peste ei nonstop. dar în final, totul a fost ok.
Noi 08, 2011 @ 06:51:10
Dagatha: corect! Parintii epateaza inclusiv prin copii si prin permisivitatea fata de acestia. Daca si-ar face treaba de parinti atunci ar intelege ca ei sunt in formare si ca lor -parintilor- le revine enorma datorie de a-i indruma spre desavarsire.
Profesorul asta a si facut: control. Confiscat tot. Dar destul de tarziu. O parte erau deja beti.
D-aia am si spus ca toata lumea trebuie sa-si ia responsabilitatea in serios si sa-si faca treaba.
Multumesc de comentariu, stiindu-te cadru didactic, nu pot decat sa apreciez faptul ca ai comentat si ca ai ridicat problema la rangul corect si cu profesionalism.
Noi 08, 2011 @ 22:47:55
Apoi, Manoleaso, zici că te-am plătit să mă perii frumos pentru inaugurarea noii statui din ombilicul târgului
)))
)) Nu vreau să insinuez că au fost excursiile perfecte (chiar, ar trebui să scriu o postare cu pățănii dintre cele mai interesante 
), dar, dată fiind natura paranoidă a subsemnatei, am văzut droburi de sare la tot pasul. Poate au fost puțin ( 
) stresați de ubicuitatea mea, dar măcar au ajuns acasă safe and sound. Which is good. 
Nu știu cât e de didactic sau nu, cred că aș gândi așa și ca părinte. De fiecare dată când mi se cere să fac o excursie, iubiții mei elevi nu înțeleg ce presupune asta. Și mai ales, cam ce stres este pentru mine. Cel mai repede îmi dau seama de scop și intenții când le cer să propună traseul preferat: unde vreți și de ce. „Aaaa, apoi, doamna, nu știm”. Păi și dacă nu știți ce vreți, mânca-v-ar mama, eu de unde să știu? Alegeți, motivați și merg cu voi până la capătul lumii. Prin „voi” înțeleg selecție adâncă și cu teste IQ+întrebări capcană. Au fost mereu din ăștia refuzați pe motive de …incompatibilitate cu abilitățile mele …tehnice
Noi 09, 2011 @ 07:41:04
Dagatha: poveste lunga….de unde am dat eu raspunsul ala…Cert este ca minciuna clasica si prin omisiune sunt palide umbre ale minciunii manipulatoare avand ca pretext o simpla virgula dintr-un text, caz in care se ignora ansamblul pentru o exceptie….
Ar trebui sa scrii…mi-ar placea.
Noi 09, 2011 @ 16:12:38
da…ce să spun…experiențe și experimente, ca să citez clasici în viață
mă străduiesc să scriu. dar întâi să mă întorc dintr-o călătorie în care nici nu am plecat încă.
Noi 09, 2011 @ 16:54:45
Dagatha:
)))) asteptam ! 
Noi 11, 2011 @ 11:07:06
Mai acu’ vreo 2 saptamani, amiaza, fix in Irish Pub-ul sinăian. O gasca “studioasa” venita la … reveneala de week-end navalesc sa (si) manance ceva si li se pun cap la cap mese cat sa cuprinda vreo 25-30 de insi, cati erau. Carciumarii isi frecau mainile ranjind a inflorire de buisness, derutatii plini de hormoni agitati butonau telefoanele. Care cu ochelarii de soare pe nas, care cu salul la gat sau cu fesul in cap, nah… se dixtrau.
A 10-a ? A 11-a ? A 12-a ? N-am putut sa imi dau seama pentru ca fiind alimentati diferit se intampla sa si arate diferit. Iar telefoane au dintr-a 2 a , acum. Oricum, singurei, neinsotiti de nici dracu’ (a se citi “cadru didactic”) au inceput cu sucuri, apa cu lamaie si dupa cate un cartof prajit cu pizza s-au dat pe de tarii; de la albitura la colorate, nimic nu lipsea de pe mese. Inca o data, dupa buget, presupun.
Nu prea vorbeau. Nu prea radeau. Din cand in cand isi mai aratau telefoanele iar vreo doua cupluri isi bagau regulat si triumfator (ei fiind la alt level, ma intzelegi dumneata…) limba in gura semnalizand amoruri gheboase. Si turnau in ei ca la competitie chiar daca, garantat, nici unul nu avea 18 ani
Pe langa ei si noi, carciuma chiar se intampla sa fie bine populata de flamanzi si doritori de “ciorba de fasole in pită”. Si uite ca de la cei care ii serveau si pana la cei care le stateau alaturi s-a intamplat (nici prima si nici ultima oara, cu siguranta) sa nu ii intrebe nimeni nici de anishori si nici cum se face ca mai mult beau decat mananca, in miez de zi.
Stiu, povestea nu-i nici noua si nici ceva nemaipomenit de rar sau exceptie in stare pura. Si da, lojic ca viitorul nu va mai fi niciodata roz Barbie , Manole. Si nici nu vroiam sa zic ca nu mai are sens sa vorbim de faze gen Jean Monet. Insa, pe bune, nici nu stiu ce e mai nasol; ca se imbatau in vecinatatea unor adulti indiferenti, ca se pipaiau si se umpleau de bale in mijlocul unei carciuni si-n miez de zi sau ca, pur si simplu, nimeni nu radea ?
Erau pur si simplu niste singuri cu telefoane care stateau la aceeasi masa
Noi 11, 2011 @ 18:52:30
Whitewolf: ai pus un punct pe “i” extrem de dureros. Comerciantii de orice fel n-au mama, n-au tata, decat sfantul “ban”!! Ce deontologie?! Ce morala?! Rahat cu apa!
Apropo…ce cauta bautura…in benzinarii?!
Noi 12, 2011 @ 11:49:03
Sau cafeaua ? Sau apa din chiar madam benzina ? Sau pompele care merg in gol pana iti fac rezervorul mai mare decat pe cartea masinii ?
Ei, ce cauta….
Pai, cred, cauta bani ; bani pe care ii si gasesc. Nu de alta dar de ce sa se modifice ceva dar sa nu se schimbe nimic, normal, cata vreme n-avem nimic de obiectat si iesim cu pancarta si sloganul doar cand e vorba de a lua sau nu gazul cainilor vagabonzi ? Aia care sunt la fel de multi si “in plus” ca si copii
Noi 12, 2011 @ 14:07:27
WhiteWolf: cafeaua e buha la drum…cu restul sunt absolut de acord ca n-au ce cata…
)))
Cauta bani si rest canci alte amendamente! Ete nah, lasa bre, opreste omu’ ia o sticla…poate cine stie o ia pentru acasa
Auzi, da’ mai nou n-ai vazut ca avem problem colega cu crosu’ bicicleta si socializarea?! Probleme serioase, ce draq!