îî, îî…

14 Noi 2011 37 comentarii

by Ana lu' Manole in Gânduri din pridvor

… îngîî…

De câteva zile, mă tot bătea Manolu la cap:

- Ţi s-a aprins ceva pe bord?

Io, nu și nu.

Ieri de dimineaţă , un fulg stilizat şi comercial și-a făcut apariția.

- Uite, uite! îmi strigă, de parcă l-a văzut pe Alain Delon la noi în mașină.

Io, mă uit la fulg, mă uit la Manolu și întreb suav: așa, și?!

- Păi, te avertizează c-a venit vremea de îngheț, îmi răspunde emfatic.

Gageturi, gageturi, gageturi…beculeţe şi claxoane…

Brusc în minte îmi vine mașina de spălat rufe care are mult prea multe programe din care folosesc două şi folosind-o de ani de zile, la prima pereche de şosete pe care am spălat-o de mână, mi-am decojit două straturi de piele şi-am obosit ca la maraton. Telefonul la pachet cu 1000 de  facilități de care n-am nevoie dar care mă face să schimb uşor cuvinte fără să ne mai vedem. Cablul tivi plin de documentare, emisiuni şi filme pentru toate gusturile, care însă, ne ţin departe de cărţi, de natură şi de apropiaţi şi ne-a ucis curiozitatea şi spiritul de cercetare. Caserolele cu mâncare gata preparată, apeși pe buton și pac, tocănița încălzită de nici nu mai ştii cum se decojeşte o ceapă şi asta dacă mai ştii că tocăniţa are aşa ceva. Deodorantele care te țin 48h departe de transpirație și de … apă. Şampoanele care fac și dreg pe-o parte și te lasă chel pe alta şi cu toate riscurile, ne încăpăţânăm să le utilizăm, ba mai mult, puţini mai ştiu că, înainte de şampon oamenii foloseau produse naturale! Calculatorul care scrie în locul nostru…etc! Acum…și fulgul! Mă avertizează, că ce?! Că e frig, că pot să alunec, că e iarnă?! Adică, cum să-mi spună fulgul ceea ce ar trebui să ştiu din experienţa vieţii, din ceea ce am învăţat, din realitatea care mă înconjoară? Văd cu ochii- chiciură, ninsoare, cristale într-o baltă, simt cu pielea feţei odată ieşită din casă că e frig, îmi îngheaţă pomeţii sau mi se lipesc nările, aerul rece îmi congelează plămânii, mâinile îmi amorţesc de frig. Văd, simt, procesez, acţionez, redresez.

Toate astea, acum, le percepem în mod natural şi nu avem nevoie de vreo avertizare. Mă întreb cât o să dureze, până când prima generaţie o să asculte o strict de o maşină/calculator/hologramă şi nici prin cap n-o să-i mai treacă să vadă/să verifice sau să simtă…

A face, a gândi, a simţi. Trei verbe pe cale de dispariţie, primele două ne-au adus unde suntem, adică în plină criză mondială. La al treilea se lucrează din greu, iar noi, ca focile de circ aplaudăm …progresul tehnologic…iar cât de curând vom trece la faza de îî, îî, îngîî…

- – - – - – - -

Colţul cu muzică, Theodora, Teo, Elena, Luna