2012- La Mulți Ani!

…și-a mai trecut un an…cu bune și cu rele, cu mici și mărunte, cu mari și importante și per ansamblu, oricum a fost, a fost din viața fiecăruia dintre noi.

Pentru noul an, ce-mi doresc eu mie, să fie pentru toată lumea!

Un an mai bun, tuturor!

LA MULȚI ANI!

nici inerția nu mai e…

…ce-a fost cândva…

Inerție = Proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus

sau de mișcare în care se află atât timp cât nu

sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare(Dex)

Perioada cifrelor mari s-a cam terminat de vreo doi ani. Din inerție, o perioadă toți ne-am descurcat. Apoi… Nu prea am văzut oamenii organizându-și propria viața, renegociindu-și timpul în scop lucrativ, cum n-am văzut e nimeni picând din picioare de foame.

În toată perioada asta a sărbătorilor piețele au fost pline, mall-urile full, supermarketurile, la fel. Pe stradă, au fost zile când mai bine nu ieșeai din casa. Locurile la munte, mare și alte hotare s-au epuizat. Mai toată lumea cumpără și petrece… Cât durează inerția?!

Acum un an constatasem același lucru. Același fenomen.

O femeie ne spune, la tivi, ca are un salariu de 5 milioane. Că trăiește cu el, o lună de zile. Cu doi copii. E proaspăt vopsita și proaspăt lăcuite pe unghii. Aș putea continua  cu o grămadă de alte exemple, în care nu există inerție, ci doar perpetuum mobile. Venituri oficiale din ce în ce mai mici, traiul dacă mai bun atunci cel puțin la fel.

Eu una nu prea cred în elixirul fermecat și nici în comoara din grădină. Cu experiența comunistă în spate, lucrurile s-au desăvârșit mai ales acum când  nu prea mai există cine să supravegheze/analizeze/prindă/judece, etc. Da, lumea s-a adaptat. La o nouă sursă de venit. De undeva, cumva.  Nedeclarată. Nestipulată.

Tare aș fi curioasă să știu care este dimensiunea reală a economiei subterane…și când spun asta, nu la Zăbrăuți mă refer…

- – - – - – -

Dana, Teo, Luna, Colțul cu muzică, Theodora

și toate s-au adunat…

…pe o pânză de desen…

Am desfăcut țipla. Am mângâiat foaia de pânză. Am tremurat la atingerea ei. Mi-am adunat ustensile. Doar tușuri. Fără culori. Fără pensule. Fără ulei. Și nu m-am mai oprit 4 ore. 4 ore de bucurie.

- – - – - – - – - -

Teo, Theodora, Elena, Colțul cu muzică, Luna

- – - – - – - – - -

UPDATE: Vă mulțumesc pentru comentarii și aprecieri! 

jumătate…

…s-a comis.

L-am primit. Visam cândva la el. Și la restul, culori, pensule și imaginea unei detașări totale de realitate aplecată asupra pânzei pe care să pot răsfrânge frânturi din lumea interioară. De când l-am primit cochetez cu o atitudine de prețuire pe care n-am avut-o nicicând pentru aur, diamante sau orice altceva. N-am îndrăznit să-l desfac din țiplă, până azi, când mi-am strâns alături de el tot ceea ce mai aveam nevoie din ceea ce mai aveam deja. Și da, până n-am avut acea chemare. Mi se luminează fața.

- – - – - – -

Teo, Luna, Colțul cu muzică, Ioan Usca, Theodora

- – - – - – -

litera “P” mare …

… sau “p” mic… Via mail.

-Cum te   numești, Domnule ?
-Petru Popescu.
-Și ce lucrezi ?
-Prepar pești pentru pulverizat.
-Bine, dar ce anume operații faci ?
-Pun peștele pe plăci,  potrivesc plăcile pe plite, pregătesc patru putini pentru peștele prăjit, pulverizez pasta produsă, pun pe pungi.
-Dar de ce vorbești numai cu  “P”?
-Poftim?
-De ce vorbești numai cu  “P”?
-Pot pronunța pe P perfect perceptibil.
-Ei, asta e acum ! Pun  rămășag că la întrebarile mele vei greși.
-Primesc.
-Pe cât?
-Pun prinsoare pe patru poli !
-S-a făcut. Spune-mi ce-ți  place să mănânci ?
-Pește, păstravi, plachie, potirnichi, piftie piperată, pârjoale, pastramă, papricaș, papanaș, porumbei, pui pane.
-Și ce vin bei ?
-Pinot, pelin, porto..
-Și ce desert ?
-Plăcinte, prăjituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
-Dar înghețată obișnuiești ?
-Puțin profiterole, parfait .
-Spune-mi cum îți petreci timpul  liber ?
-Primăvara prefer plimbările  pe potecile pădurilor, prin parcuri.
- Dar vara ?
-Pescuiesc.
-Și  iarna ?
-Patinez..
-Te pomenești ca poți să-mi  spui o poezie numai cu litera “P”?
-Pot.
-Asta nu o mai cred. Spune-o!

POEZIA  POETULUI PETRU POPESCU:
“Prin pustiuri, peste pietre
Păsări, pâlcuri pribegesc
Părăsindu-și puii proprii
Pe pământul părintesc.
Prima pasăre, pilotul
Plescăia puternic pliscul
Plutea  privind pământul
Pajiștea, pădurea, piscul.”

-Bine ! Spune-mi  textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat ?
-Paraschiva papușico, pentru  prânz presară puțin pătrunjel pe potarnichi. Pa!
-Văd că am pierdut.
-Pardon, plătești patru poli pentru pierderea pariului.

-Plătesc.
-Pune paralele pe portofel.
-Încă o  întrebare.
-Poftim !…
-Ce adresă ai matale ?
-Prelungirea Popa Petrescu 4, parter, plecând prin Pingari, peste pod.

- – - – - – - -

Elena, Teo, Luna, Cristian Dima, Ioan Usca, Theodora, Colțul cu muzică

Previous Older Entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 68 other followers