zăpada inimilor…

26 Ian 2012 16 comentarii

by Ana lu' Manole in Gânduri, NU

…noastre.

Prețul ”corect” include pierderile colaterale și

disponibilitatea de a face orice pentru victorie/succes

…sau reușită…

De dimineață, pe un post oarecare, anunțurile de Apocalipsă de pe diferitele DN-uri, m-au pus pe gânduri. Tendențioase știri sau realitate?

Ierni au mai fost și or să mai fie(căci doar nu suntem țara ecuatorială!) însă, le-am făcut față. Într-o oră, două, zece. Dar nu ca acum, au trecut 12 ore și nimic marcant/vital nu s-a întâmplat.  M-am întrebat dacă e vorba de incapabilitatea de a face față sau de o ”lălăire” cu bună știință. Și, ca din elicopter, am privit situația și actorii acestei scene. Prestatorii-oameni și utilaje, victimele rămase pe drum, vremea.

Prestatorii(nu contează nici ai cui și nici de care culoare) ori nu au suficienți oameni, ori insuficiente(sau neadaptate) utilaje, ori ”împing” disperarea. Poate fi doar una cauza sau pot fi toate trei. Dar, oare contează?! Pentru cei rămași acolo, dincolo de ”învățătura de minte” că au încumetat să plece și probabil cu mașinile neechipate, cum s-o vedea oare? Oi negre sunt în orice familie.

N-avem drept de Dumnezeu.

M-am lopățit și ieri și azi. Altădată, strada vuia de scrâșnetul zăpezii înghesuită în lopeți.Și de râsetele noastre. Prinvind datoria din unghiul omeniei. Ieri, eu și încă vreo trei vecini. Ne-am salutat și ne-am văzut de treabă cu mâinile încleștate pe lopeți și scoțând aburi ca niște locomotive. În dimineața asta, a fost la fel.

Vremea continuă să ne arate că e iarnă. Aceea și iarnă pe care o știm dintotdeauna. Nici mai rea și nici mai bună pe care toți o așteptam încă din noiembrie dar care ne-a lăsat în pace până acum suficient timp, din păcate, să ne obișnuim și să credem în ne-puterea ei de a mai reveni.

Ne regăsim între două vorbe: scopul scuză mjloacele și muiați-s posmagii. Trist.

A nins prea multă vreme în suflete. A bătut prea mult Crivăț și a pietrificat în sloi, inimile noastre. Avem înfățișări de Oameni dar nu ne comportăm demult  așa. Am eșuat în valori egocentrice și nemernicii imorale. Fără solidaritate, fără toleranță, fără spirit civic de orice fel. Cutii goale, ambalate frumos. Din participativi, ne-am transformat în niște spectatori ai propriilor vieți cu orice preț, chiar fie și al ei.

Și, din nefericire, nu vom avea onoarea să murim la datoria de a fi OM.

- – - – - – -

Mădalina, Elena, Luna, Dana, Teo, Colțul cu muzică