când împachetează marmota…
29 Feb 2012 16 comentarii
…ciocolata.
Ei da, se mai întâmplă! Când marmota se trezeşte brusc la ora 5. Ce draq să facă?! Se învârte, se răsuceşte, trezeşte copilul, face sandwich-urile, aranjează toate botelcele cu şampoane şi dush geluri pe etajere în timpul duşului, mângîie pisica, hrăneşte pisica, se îmbracă şi se decide că de la atâta împachetat ciocolata, e cazul să ia drumul tradiţional fără se se mai uite la ceas şi oră.
Stupoarea generală a colegilor(oameni care vin cu juma’ de ceas mai devreme decât ora de începere a programului), la intrarea marmotei pe uşa biroului, s-a reflectat în ochii cepe care instinctiv s-au aruncat spre ceasul de pe perete, ca sinucigaşii spre hăul prăpastiei. Mult prea devreme.
Nu-i bine. Dacă le-o mai fac o dată, mi-e c-o să-i am pe conştiinţă…
- – - – - – - -
o apă și un…
28 Feb 2012 36 comentarii
in Din grădină, Gânduri din pridvor
… pământ. Aceeaşi apă, acelaşi pământ.
Nu mă bag în politică, nu vopsesc ciori. Nu țin stindardul nimănui. Am părerile mele formate în anii pe care i-am trăit și mai ales din experiențele pe care le-am avut şi am. Că m-am rupt de știri și zdrăngănitul vorbelor de la tivi, asa nu mai e o noutate. Rareori mi se întâmplă, însă, să se lipească câte o știre și de mine. Urlând pe toate posturile/ frecvețele/rândurile. Și de data asta, la fel.
Noutatea zilei de ieri, numirea de care toată lumea vorbește și-o sușurește pe la colțuri, m-a făcut să văd încă o dată, că toți sunt o apă și-un pământ. În spatele cortinei de fum, stau amiciții/rubedenii și frumoase prietenii de-o viață pe care noi nu le apreciem la justa lor valoare. Impenetrabile și mai ales titanice ca dimensiune prin relaționarea financiară ce le este liant.
Mă bucur că vestea nu m-a dezamăgit și nici nu mi-a perturbat simpatiile sau a lovit sub centura credințelor mele politice. Fiindcă nu le mai am. Și nici nu le mai caut. Nu mă mai încăpățânez să înțeleg de ce se întâmplă, că-mi mănâncă timp din ceea ce se întâmplă. Și viața trece. Și nu are ca rost să trăiesc pentru alții. Deci, da, dacă mai era nevoie, e încă o confirmare că hotărârea mea de a mă debarasa de intoxicările zilnice, e una cât se poate de cinstită față de mine.
Cum ar spune Johnnie, keep walking…
- – - – - – - – -
părțile de vorbire …
27 Feb 2012 19 comentarii
…ăăă, ale femeii. Aşa, de luni.
Printre bancuri, snoave şi alte noutăţi strânse la grămadă de sâmbătă seara:
”- Nu poți lua în considerare părerea unei femei mai ales când e subiectivă!
Replica:
- Da, da’ de regulă, o femeie subiectivă se transformă în una adjectivă…care repede dă într-una atributivă!” 
Dincolo de adevărul spus metaforic, mă gândeam că şi bărbatul tot la atributiv ajunge.
- – - – - – - – - -
VIII…
26 Feb 2012 5 comentarii
…cu Paul Carrack…
După o seară petrecută mai mult decât interesant, am rămas și m-am trezit cu gândul pasului în față, în relații. Nu o dată am încercat sentimentul pe care l-am stăpânit în adâncurile unui zâmbet, ascultând diverse, să întreb cu colțul ridicat al buzei drepte:
-Vorbești serios?! Pot să mă duc să-ți aduc o oglindă și eu să mă plimb nițel?! sau cu simplul Mie-mi spui?!
O relație plată, în care te strădui să stai pe loc, așa încât, fiecare în conjuncturi diverse, cu și fără auditoriu pe măsură, să debiteze cam ce-ar vrea să fie. Prin asta, înțelegând o imagine verbală sau non verbală avantajoasă pentru ea/el dar departe sau prea puțin tangențial cu realitatea. O faci fiindcă fiecare are o nevoie a ei/lui ascunsă și pe care o/îl lași să și-o împlinească. Nu-i bai, asta nu înseamnă afront pentru tine ci doar un alertă a unui țipăt interior și inferior, pe care-l accepți cu toleranță nicidecum strivindu-l sub talpa, uneori violentă a adevărului generator de și mai mare frustrare.
Vine însă și un moment când trebuie să faci pasul în față, ca pe un soi de STOP al denaturării pe care o vezi/auzi. Reacțiile celor față de care faci pasul sunt diverse în funcție de capabilitatea și de soiul relaționării și mai ales caracterul celeilalte/celuilalt. Pasul în spate, pregătind fuga pentru lași sau pasul în spate, reinventând măsura, pentru cei care o mai au.
Cum spuneam, interesantă seară. Remarcabile întoarceri de situații.
- – - – - – -
Pluta cu paparude, Mironamitrache, Teo, Luna, Colțul cu muzică
părerea furnicii…
25 Feb 2012 21 comentarii
in De rasul curcii, Posomoreli
…despre Topârceanu…via mail!
GREIERELE ȘI FURNICA
(versiunea modernă)
Primăvara.
Furnica sapă, pune semințe, face straturi. Apare și greierele.
- Ce faci, greierașule?
- Merg la un tenis cu băieții.
- Măi, măi! Să nu vii la iarnă să-mi ceri mâncare, că nu știu ce-ți fac!
- Da, da, bine….
Vara.
Furnica adună, seceră, cosește. Trece greierele, cu o chitară sub braț.
- Ce faci, mă?
- Mă duc să cânt cu baieții în parc.
- Să nu uiți: de la mine să nu ceri de mâncare.
Toamna.
Furnica culegea de zor, făcea dulcețuri, punea conserve. Trece greierul, tot cu chitară sub braț.
- Ce faci, mă?
- Mă duc sa cânt cu baieții în bar.
- Bine, mă, da’ la muncă nu vii până la iarnă?
Vine iarna.
Furnica stătea în pridvor, înfofolită într-un șal și cu un ceai fierbinte în mână, când vede o limuzină. Din ea coboară greierașul.
- Ce faci, greierașule?
- Uite, mă duc la Paris să cânt. Am avut succes cu chitara.
- Bine, greierașule, bafta. Și dacă-l vezi pe unu’, Topârceanu, zi-i
că-mi bag picioarele în “Balada” lui…
Să ai o zi de greier !
- – - – - – - -
