Dragobete…?

24 Feb 2012 12 comentarii

by Ana lu' Manole in Gânduri din pridvor, Torcând la fuior

…cu Plăcere!

Cel puţin aşa gândeam de dimineaţă. Între timp, s-au întâmplat lucruri.

Anticipatul unor chestiuni nu mă miră. Nici în reacţiilor unor oameni, nici întâmplatul faptelor şi asta dacă n-o fac cu capul- conştient, are grijă Cineva să-mi spună altcumva.

De dimineaţă, primul gând pe care l-am avut şi cu care m-am trezit dintr-un vis de care nu-mi mai duc aminte, mi-a sunat ca un clopoţel în liniştea sălii de lectură a trăirilor.

“N-au intrat zilele în sac”, mi-a spus gândul. Şi-am socotit repede tot ce îmi doream de la ziua de azi. Multe. Mi-am planificat metodic cum să închei file. Milimetric, în pas alert. “A face”, verbul ordinei de zi. Nimic din chibzuială, imposibil. O zi plină şi nu abuzivă.

Dar sacul?! Cât e de mare sacul?! Şi pe tema asta am început să împletesc, croşetez, asortez alte gânduri. Oameni, vieţi, relaţionări. Şi dacă la viaţă spunem că o “avem cât ne este firul pe mosor”, în relaţii şi acţionări, avem sacul în care înghesuim. Că noi fiecare avem sacul nostru. Specific, destinic. Altul decât cel pe care credem că fiind nesfârşit în adâncimea lui. De care uneori tragem disperaţi să mai îndesăm ceva crezând că numai noi avem acces la el şi că controlăm spaţiul liber. Uităm că în el e întâmplarea-întâmplătoare, e ce-ţi dă soarta să pui în el. Care umple, uneori, rupându-l.

După întâmplare, am înţeles. N-a fost gând întâmplător. Doar o avertizare a unui eveniment pe care oricum nu l-aş fi putut evita dar din care, trebuia să învăţ ceva.

Am un sac rupt din care s-au pierdut toate planurile de azi. Pentru moment, ţes de zor la un sac cu fundul rupt.

Dragobete? În altă zi, în oricare fiecare zi.

- – - – - – - – - – -

Luna, Teo, Colţul cu muzică