despre percepții…
19 Mai 2012 16 comentarii
in Azurii, Gânduri din pridvor
…și alte închipuiri…prea departe de adevăr realității faptice…
În ultima vreme m-am tot trezit că folosesc, adresându-mă altora, vreo cam două – trei aceleași expresii : nu gândi cu ce crezi că-i în capul meu, nu hotărî în numele meu, nu fabula despre ceva despre care nu știi nimic… Pe de altă parte, tot în ultima vreme, față de mine, cu mine, vis-a-vis de alții, gândesc din ce în ce mai detașat. Ba chiar mi-am pus problema, că fără să îmi impun m-am auto-marginalizat sau că am alunecat într-o indiferență aproape totală- prin lipsa reacțiilor lăuntrice sau exterioare, fața de lucrurile pe care le consider sau le-am considerat dintotdeauna, fie mărunte, fie incontrolabile. Date fiind spuse cele de mai sus, o perioadă am ciulit mai mult urechile decât am deschis gura, am ascultat decât am intervenit.
Concluziile pe care le-am tras, pe-o parte m-au bucurat, pe alta, nu, ca în orice lucru de pe lumea asta nimic bun nu vine fără să aibă la pachet și ceva mai puțin bun, uneori chiar rău.
Am constatat că:
- percepția pentru altcineva nu ține decât într-o mică măsură de subiect. Indiferent de ceea ce face subiectul, îl percepem doar prin ferestrele noastre interioare. Curate sau cu obloanele trase.
- foarte mulți- prea mulți- din cei apropiați, fie din obișnuință, fie din egoism, fie din incapabilitate, mă aud dar nu mă ascultă iar reciproca nu este valabilă.
- se vorbește enorm, sofisticat și cult dar nu se face nimic. Cuvintele, baloane de săpun. Faptele meschine.
Nu știu dacă e cazul să mă reactivez/acționez și să mai demonstrez iar sau și altceva sau să le trec, pe toate și toți, la incontrolabile/li și să le las iluziile care-i satisfac, nespulberându-le bucuriile…Lumi paralele. În acest moment, al înșiruirii de cuvinte, singurul gând care-mi străbate mintea se duce/e doar pentru cei care (mai)merită.
ps. nu-i post trist, nu-s în corabia melancoliei și nici sub vălul întunericului ploios de afară. Dimpotrivă, iar barometrul arată exact cât îmi este mie bine ca hipotensivă ce sunt. Sunt doar fapte și concluzii de viață.
- – - – - – - – - – -
în meschin…
10 Mai 2012 11 comentarii
in Azurii, Gânduri din pridvor
…nicio urmă de Divin…
Fără smerenie, adevărul e orb.
Ilie Edictul
Ziua de ieri, ziua reamplasării mele ca om sau reconfirmarea că, în acest Univers, nu sunt decât o piesă de puzzle și că mai presus de mine şi oricine stă Mâna Celui ce ne așează la locul nostru, la timpul când El vrea. Smerenia percepută ca simplu element dintr-un întreg. Din voinţa Lui și efortul nostru, totul e posibil, lucrurile se leagă și capătă forma pe care ne-am dorit-o/planificat-o.
Acum multă, multă vreme, într-o conjunctură, am aflat despre smerenie de la un om(Dumnezeu să-l odihnească!) cu adevărat deosebit. Un nume de top în medicina românească, mi-a explicat, cu câteva secunde înainte ca anestezia generală să-și facă efectul asupra mea, că nu mă las în mâinile lui ci mai ales, în mâinile Lui. Probabilitatea reușitei nu-i apanajul nostru. Am adormit cu zâmbetul împărțit între încrederea în Divinitate și acceptarea cu seninătate a limitelor pe care le am, le avem.
Peste noi toți stă plutind ”Șansa” și ea nu ne aparține decât într-o măsură extrem de mică, uneori doar simpla prezenţă este suficientă, alteori niciun efort oricât de mare nu este încununat de succes. Ea ne este doar dăruită în fiecare moment al vieții noastre cum la fel de bine ne poate fi luată tot în orice moment al vieții noastre. Şansa, nu stă în mâna noastră şi fiecare clipă pe care o trăim ne este călăuzită de prezenţa sau inexistenţa ei.
Exemplul cel mai banal este verbul “a respira”.
Cel mai adesea uităm că verbul a “respira” se(ne) conjugă din 4 motive: existenţa sistemelor fiziologice funcţionale, oxigenul din aer, dorinţa de a fi vii şi… lungimea firului dat pe mosor…
“Smerenia covârşeşte păcatele noastre şi ne ridică, ia mândria ne apasă sufletele spre pământ şi ne doboară”- Sfântul Ioan Gură de aur
- – - – - – - – - -
“mâncăm un peşte…
02 Mai 2012 24 comentarii
in Azurii
…ne simţim bine şi după aia bem ş-o bere…”
Replica asta, pe care am pescuit-o din gura unuia ce-şi ţinea duduia de braţ, a fost motto-ul Vamei Vechi. Scurtă şi concisă, exprima foarte clar spiritul şi felul de a trăi câteva zile, în (încă)paradisul tineretului, la malul mării. În Vama Veche am găsit atmosfera sezonul estival. Full. Vervă. Muzici. Corturi. Beutură valuri. În restul staţiunilor, pustiu şi asfaltări. Sau, cum a fost cazul prin Neptun, nema trotuare…Totul spre şi pentru succesul vecinilor noştri, bulgari.
Cele 3 zile petrecute pe litoral, ne-au dat o imagine de ansamblu a ceea ce cred unii că înseamnă turism sau ceea ce merge la noi ca turism…doar extremele ne atrag, ori fiţe şi maimuţe la Mamaia ori libertatea pe muchie de cuţit din Vamă. Paragină şi decepţie, în rest…
1 Mai muncitoresc ne-a prins acasă, la mici şi bere…
- – - – - – - – -
Teo, Luna, Colţul cu muzică, Icepickk
cu ochii spre drum…
28 Apr 2012 12 comentarii
in Azurii
…după o aniversare…
Semi hotărâți, semi treziți, semi în cam toate, ne gândirăm de ieri(ba chiar se aranjă și de-o cazare) că plaja și marea ne așteaptă. Și concertele pe malul mării. Și evadarea de 2-3 zile. Și …un pic de dor de ducă. Și mai ales, plăcerea Manolului de a conduce.
Probabil că așa o să se și întâmple, asta când, pe lângă mine și pisică, s-or trezii și ăi din restul casei…
Cu ochii pe flori, muscuțe și gâzuțe, taman ce-am dat peste ea. O Jasmine înflorită. Uu parfum amețitor…
- – - – - – - – -
exorbitantul nu stă…
24 Apr 2012 30 comentarii
…în faţa ambiţiei.
Ce e făcut o dată de o mână de om,
tot de o mână de om se face…
şi a doua oară.
CSăptămâna trecută am dat peste minunăţia asta. De principiu, am nevoie de o acoperitoare, în speţă, nu vreau una oarecare, în esenţă, în poză e taman ca-n gândurile învălmăşite din capul meu ce încercau să plăsmuiască o idee.
De când am dat peste ea, cu foaia în mână, umblu din poartă-n poartă, la diverşi producători de garduri/acoperitori şi alte alea, din fier forjat. Vreo 3 nici nu s-au încumetat, vreo 2 mi-au rupt în franjuri putinţa cu pretenţiile lor exorbitante exprimate în preţuri de top şi ultra-exclusiviste.
Mi-am măcinat mintea tot weekend-ul. A renunţa e uşor iar mie îmi place mult prea mult ca să mă las păgubaşă. Ba chiar cu fiecare gând de abandon care mi se strecurat meschin, un junghi de revoltă îmi străpungea inima. Nici vorbă de împăcare, mi-am zis, atunci Ano n-ai încotro, treci la treabă!
Am împărţit elementele acoperitoarei. 4 la număr, cadrul din cornier pe care stă geamul securizat(din start am renunţat la geam, merge şi plexi transparent), structura de rezistenţă a braţelor, împletitura, frunze. Cadrul, nu-i problem, doar atenţie la unghiurile de 45°, împletitura iar nu pune dileme, pe lângă faptul că nu trebuie să fie identică, nu are unghiuri sau răsuciri existenţiale, frunzele se găsesc de-a gata şi costă doar 3 lei bucata, însă, structura de rezistenţă a braţelor -ţeavă de 2,5 – 3 ţoli- are câteva “S” care fără roluri şi experienţă, sunt un cotoi…hai hui pe garduri…
Am căutat în toate cunoştinţele pricepute pe care le am. Şi-am găsit. Un lăcătuş prieten cu un sudor. La finisaje, de la îndepărtat bavuri, până la şlefuit, de la grunduit până la vopsit, mă bag eu.
Deci, avem echipă, avem valoare, facem acoperitoare! Ce-mi puteam dorii mai mult?!
- – - – - – - – - -
