certitudine…

…fără alternativă…
Acolo unde există certitudine …nu există alternativă.
Acolo unde există alternativa…există şi nefericire.
Taci. Tacând, vei şti ce să faci…
(dintr-un film, oarecare)
E noapte. E târziu. Ochii îmi sunt aproape plumbuiţi. Aleg, alergând printre canalele tivi-ului în căutare. Aici nu, căci dacă…, mă prinde şi n-am să mai adorm. Aici nu, căci dacă…, o singură secvenţă va [...]

Citeşte articolul complet »

gând verde…

…cu soare…

…şi papuci îngropaţi în scoicile sfărmate…

…ale zilelor de mâine, care se vor face ieri…într-un continuu…

Bună dimineaţa!

Citeşte articolul complet »

căci Congo…

..nu-i aşa departe…
Cu protecţie privim ce e în jurul nostru, uneori prin, alteori emanând, dar de fiecare dată o privire sigur înseamnă ceva. Priviri pentru cei de pe stradă, ori pentru cei de aproape şi foarte aproape. Fiecare însă,  înseamnă interes sau nu. Înseamnă bucurie ori tristeţe. Tristeţe din interior sau tristeţea gri înconjurătoare, banală [...]

Citeşte articolul complet »

ciudat…

…m-am mai plămădit şi eu…
Din bucăţele de tăceri.
Cuvintele s-au închis întru neputinţă şi-au dat în inutilitate.
Tăcerea sparge pereţii cu rezonanţa ei.
O clipă întortocheată şi m-am întors de unde am plecat…
Da, ştiu, n-ar fi trebuit. Şi totuşi …sunt aici, un aici pe care nu-l înţeleg, cum nici el nu mă înţelege pe mine.
Ne suportăm tăcit amândoi [...]

Citeşte articolul complet »

strigăt…

…cu prea multă putere…
Mă confrunt de ceva vreme cu toate, ce au fost aici, sunt şi cât n-am să le ucid, or să mai fie. Trăiri născute din sentimente aleatoare la orice, un fulg, o lacrimă, un sunet, un cuvânt, o rimă,  un vers, un drum, o frunză, un copil, o nevoie, o lipsă, un [...]

Citeşte articolul complet »

carnivorul…

…modern, de printre noi…
Că omul în sine e un carnivor, asta e sigur. Nu-i nicio noutate. A fost de pe vremea grotei şi a rămas până în zilele noastre. Ai putea spune că a evoluat, din felul diversificat în care-şi prepară azi, carnea, în cele n’şpe mii de feluri. Cu instrumente, tacticos, omul zilelor noastre [...]

Citeşte articolul complet »

provocarea…(6)

…ca unealtă…
Sau, tot cu nuiaua prin gardul altuia/altora, făcând să latre câinii. Câinii din noi. Ce nu muşcă, doar latră. O masă manevrabilă, ce reacţionează la stimulii induşi, un fel de călcătură pe beregată pentru a produce răspuns de orice fel, cu atât mai bine dacă e şi negativ. Tehnici sau manevre de aţâţare, întărâtare, [...]

Citeşte articolul complet »